Dieta persoanelor cu predispoziție genetică pentru obezitate

Supraponderea și obezitatea sunt multicauzale, numeroși factori interacționând pe lângă predispoziția genetică individuală, implicit mediul, factorii psihocomportamentali, socioeconomici și biologici.


Unul dintre mecanismele cheie ale obezității rămâne acumularea de țesut gras în exces ca urmare a dezechilibrului între energia de aport și cea consumată de organism, în special la indivizii cu un stil de viață sedentar și inactiv.

Astfel, încurajarea obiceiurilor alimentare sănătoase și a activității fizice realizate cu regularitate, combaterea sedentarismului, simultan cu eliminarea caloriilor provenite din alimentele bogate în glucide rafinate, în special zaharuri simple, în grăsimi industriale, etc. și creșterea consumului de alimente dense în nutrienți, inclusiv vegetale, cereale integrale, leguminoase și fructe, pot contribui la corectarea supraponderii și a obezității, respectiv la prevenirea co-morbidităților precum diabetul zaharat tip 2, bolile cardiovasculare, apneea de somn obstructivă, unele tipuri de cancere și alte patologii, prezente de regulă la persoanele cu obezitate, cu sau fără predispoziție genetică. (1)

Slăbirea este influențată de gene?

Este cunoscut faptul că genele asociate obezității nu determină doar predispoziția pentru obezitate per se, dar influențează și răspunsul la intervențiile igieno-dietetice, farmacologice sau bariatrice în vederea reducerii greutății.

Astfel genele obezității pot influența apetitul (hiperfagie), metabolismul energetic, adipogeneza, secreția și acțiunea insulinei, metabolismul lipidic etc. (2)

Deși atunci când ne referim la ereditate tindem să ne gândim la iminența unor afecțiuni serioase, așa-numitul „destin genetic”, aflăm că acesta este cel puțin discutabil sau chiar poate fi absent. Acest fapt se datorează epigeneticii al cărei rol este să adapteze funcționarea genelor la noile provocări din mediul extern, atât de diferite de cele din vremea părinților, bunicilor, străbunilor noștri, etc. Din nefericire, mediul modern, pe lângă avantajele progresului medical și tehnologic, este definit și prin numeroși factori de risc noi mai ales pentru obezitate – sedentarismul prelungit, factori stresori diverși, comportamente alimentare și de consum deficitare și în mod paradoxal o ofertă alimentară precară din punct de vedere nutritiv.

Mecanismele epigenetice însă asigură caracterul reversibil al unor tulburări de nutriție de exemplu, cum este și obezitatea prin supraalimentație, prin activarea sau inactivarea genelor asociate cu creșterea masei grase și implicit a indicelui de masă corporală, în funcție de factorii la care organismul este expus - factori protectivi sau dimpotrivă, de risc. Astfel a apărut modularea genetică a răspunsului la intervențiile nutriționale care stă la baza nutriției personalizate prin determinarea profilului genetic individual sau a dietei genetice în obezitate și nu numai.

Citiți mai multe despre dieta genetică și rolul acesteia în managementul sănătății.

Dieta persoanelor cu predispoziție genetică pentru obezitate

La fel cum consumul de băuturi îndulcite cu zahăr și alimente prăjite pot crește expresia genelor asociate creșterii în greutate, câștigul ponderal asociat predispoziției genetice poate fi combătut cel puțin parțial prin optimizarea stilului de viață și adoptarea unui tipar de alimentație echilibrat, afirmă doctor Tiange Wang în articolul publicat în jurnalul științific BMJ (2018).

La studiu au fost interpretate datele de la 8828 femei incluse în Nurses Health Study și 5218 bărbați care au luat parte la Health Professionals Follow-up Study.
Cercetătorii au calculat riscul genetic pentru obezitate al participanților investigând prezența a 77 de polimorfisme nucleotidice singulare (SNPs, single nucleotide polimorphism) asociate cu creșterea indicelui de masă corporală. De asemenea, participanților li s-au administrat un chestionar de frecvență alimentară cu 131 de itemi o dată la 4 ani, utilizate pentru a calcula scorul de calitate al dietelor utilizând 3 modele de alimentație sănătoasă:

I. AHEI-2010 (Alternate Healthy Eating Index-2010) ce a analizat aportul a 11 grupe de alimente și băuturi, respectiv obiceiuri alimentare, asociate riscului pentru boli cronice:

• consumul crescut de legume, excluzând cartofii,
• consumul de fructe,
• consumul de cereale integrale,
• consumul de fructe și semințe oleaginoase,
• consumul de leguminoase,
• consumul de acizi grași polinesaturați, în special Omega-3,
• consumul moderat de alcool,
• consumul redus de băuturi îndulcite cu zahăr, carne roșie grasă și carne procesată, grăsimi trans și sodiu. (3)

II. Scorul DASH (Dietary Approach to Stop Hypertension) pentru alimentație sănătoasă ce a analizat aportul a opt grupe de alimente: cereale integrale, fructe, legume, leguminoase, produse lactate degresate, produse obținute din carne roșie procesată, băuturi îndulcite cu zahăr și snack-uri dulci/sărate și consumul de sodiu. (4),(3)


III. Scorul AMED (Alternate Mediterranean Diet) pentru alimentație sănătoasă care a evaluat consumul de cereale de integrale, legume (excluzând cartofii), fructe și nucifere, leguminoase, pește, carne roși, carne procesată, lactate, consumul zilnic de alcool (g/zi) și raportul dintre aportul de acizi grași mononesaturați/acizi grași saturați din dietă. (5),(3)


Cercetătorii au concluzionat că aderarea la un tipar alimentar sănătos este una dintre cele mai benefice intervenții în cazul indivizilor cu risc genetic crescut pentru obezitate, atât pentru prevenție (menținând inactive sau inactivând genele problematice), dar și pentru a obține reducerea semnificativă a greutății.


Odată clarificat faptul că asocierea dintre predispoziție genetică și creșterea în greutate poate fi „manipulată” prin optimizarea alimentației și a stilului de viață, instituțiile guvernamentale responsabile și populația ar trebui să colaboreze pentru a crea un mediu mai puțin obezogen decât în prezent și să faciliteze accesul la alimente echilibrate din punct de nutritiv și educație nutrițională.
Responsabilitatea este deopotrivă socială, dar și individuală care constă în identificarea și combaterea obiceiurilor alimentare nesănătoase și a factorilor de risc pentru obezitate, inclusiv dietele restrictive, dezechilibrate din punct de vedere nutrițional ținute repetitiv.