Importanța vaselor de gătit pentru o hrană sănătoasă

Vasele pe care le utilizăm pentru gătit dețin un rol important în cadrul regimului nostru alimentar. Atunci când achiziționam vase pentru gătit, fie că este vorba de tigaie, grill sau oală, trebuie să ne orientăm atenția asupra materialului din care este fabricat vasul, pentru că influențează calitatea hranei noastre. În timpul preparării, materialul vasului de gătit pătrunde în hrana noastră și ne supune unor riscuri toxice.

În timp ce materialele clasice precum oțelul inoxidabil sau fonta sunt cele mai sănătoase alegeri, de partea cealaltă se află aluminiul, cuprul și materialele care nu permit lipirea, așa numitele materiale „non-stick”. [1]

Ce tipuri de vase pentru gătit trebuie să evităm?

Printre principalele vase pe care ar trebui să le evităm se numără cele fabricate din aluminiu, aluminiu non-anodizant, cupru, teflon și vasele „non-stick”.

• Aluminiul este un material ușor, conduce bine căldura, iar vasele fabricate din acest material sunt relativ ieftine, motiv pentru care au câștigat popularitate. Însă, în timpul gătirii, aluminiul se dizolvă, mai ales, dacă vasele sunt uzate. Cu cât preparăm sau depozităm mai mult hrana în vase de aluminiu, cu atît mai mult aluminiu pătrunde în hrană. Legumele cu frunze și alimentele acide precum roșiile și citricele, absorb cel mai mult aluminiul. Vasele fabricate din aluminiu dețin un risc substanțial de toxicitate și de aceea este bine să le evităm. Deși adulții pot consuma 50 mg de aluminiu/zi, iar oalele și tigăile din aluminiu pot furniza aproximativ 2 mg/zi, aceste vase nu sunt recomandate. Anumite cercetări asociază consumul de aluminiu cu boala Alzheimer, însă sunt necesare mai multe studii pentru confirmarea acestei legături. [1] [2]
• Vasele din aluminiu non – anodizat sunt grele și arată ca și cum ar fi fabricate dintr-o singură bucată de metal groasă. De obicei, interiorul vasului are aceeași culoare cu exteriorul. Sărurile din aluminiu non – anodizat care se infiltrează în hrană pe parcursul gătirii provoacă simptome neplăcute. [3]
• Vasele fabricate din aluminiu anodizat au suprafețele acoperite cu un strat subțire de oxid de aluminiu. Anodizarea este un proces prin care aluminiul este plasat într-o soluție acidă și apoi expus curentului electric, rezultând astfel oxidul de aluminiu. Spre deosebire de aluminiu, aluminiul anodizat reduce pătrunderea aluminiului în mâncare, în special în alimentele acide precum roșii sau rubarba. Vasele fabricate din aluminiu anodizat sunt la fel de ușoare, conduc foarte bine căldura, sunt rezistente la zgârieturi și ușor de curățat. Totuși, aceste vase nu sunt pe deplin recomandate întrucât persistă riscul interferării aluminiului cu hrana. [2]
• Cuprul este un mineral esențial în regimul zilnic alimentar, dacă este consumat în cantități mici. Totuși, cantitățile mari servite într-o singură doză sau consumate într-o perioadă scurtă de timp pot fi otrăvitoare. Adulții au nevoie de 900 mg cupru/zi, însă este recomandat să consumăm cupru sub alte forme și nu preparând hrană în vase fabricate din cupru. Cuprul pătrunde în mâncare, în special în alimentele acide, atunci când sunt gătite sau depozitate, iar cantități mari de cupru pot provoca diaree, vărsături și greață. Pentru a preveni infiltrarea cuprului în hrană, în trecut, alama, nichelul și zincul erau asociate cuprului la fabricarea vaselor pentru gătit. În prezent, alama și zincul sunt utilizate tot mai rar. Totuși, în momentul în care degresăm vasele din cupru cu suprafață acoperită cu zinc sau nichel, acest strat se dizolvă. Vasele mari din cupru pot fi acoperite și cu staniu. Persoanele alergice la nichel sau staniu nu ar trebui să gătească în astfel de vase. [1] [2] [3]
• Teflonul este de obicei, utilizat, pentru acoperirea vaselor de gătit în strat subțire. Teflonul este fabricat din substanțe chimice din categoria preparatelor perfluorochimice. Aceste preparate perfluorochimice sunt deosebit de periculoase deoarece sunt foarte toxice, persistente (uneori, astfel de substanțe nu se descompun niciodată în mediul înconjurător), contaminează fauna sălbatică de pe tot globul și afectează sângele uman. Cercetările recente sugerează că expunerea prenatală la substanțe perfluorochimice compromite imunitatea în copilările și crește riscul de artrită. [3] [4]
• Vasele non – adezive sunt cele mai utilizate în orice bucătărie. De obicei, materialele non – adezive sunt asociate cu aluminiul în fabricarea vaselor și ustensilelor de gătit pentru a preveni lipirea hranei de vas sau zgărierea vaselor cu ustensile. Materialele non – adezive conțin acid perfluorooctanoic și săruri care se consideră a fi cancerigene. Vasele cu acoperire non – adezivă prezintă pericol atunci când sunt supuse unor temperaturi mai mari de 350 ° C, de aceea este bine să supravegheați vasul pentru a nu lua foc, în urma căruia se degajă vapori toxici și iritanți. [1] [2]
• Plasticul este un alt material utilizat frecvent în cadrul preparării și depozitării hranei. Plasticul este ieftin, aproape incasabil și de aceea s-a fabricat o gamă largă de caserole din plastic potrivite și pentru cuptorul cu microunde. Atât foliile cât și recipientele din plastic atacă mâncarea mai ales la temperaturi ridicate, de exemplu în cuptorul cu microunde. De obicei, produsele alimentare grase și uleioase precum carnea, brânza absorb cel mai bine cantități însemnate de plastifiant. [2]
• Vasele din email, ceramică și sticlă sunt ușor de curățat, rezistă la temperaturi ridicate, la uzură și coroziune. Însă, aceste vase pot conține pigmenți, plumb și cadmiu. Aceste materiale sunt dăunătoare când intră în organism. Vasele din ceramică glazurată, email și sticlă trebuie să fie însoțite de etichete pe care se menționează prezența pigmenților, plumbului și cadmiului. Anumite aparate de testare pot detecta prezența acestor materiale atunci când au un nivel ridicat, însă nu le pot detecta dacă sunt în cantități mici. Sugarii și copiii sunt cei mai sensibili la efectele nocive ale plumbului deoarece, în perioada de dezvoltare, absorb rapid plumbul și îl elimină cu greutate. Toxicitatea datorată plumbului se manifestă la copii și sugari prin reducerea coeficientului de inteligență. În cazul adulților, contactul cu plumbul provoacă creșterea tensiunii arteriale. În special, femeile însărcinate, sugarii și copiii nu ar trebui să consume alimente și băuturi preparate sau servite în astfel de vase. [2] [3] [5]

Cum putem minimiza riscurile?

• Nu gătiți și nu depozitați alimente pentru o perioadă lungă de timp în vase de aluminiu.
• Nu gătiți în vase de cupru zgâriate sau fără suprafață acoperită cu un alt material.
• Dacă manifestați alergie la nichel, nu utilizați vase a căror suprafață este acoperită cu nichel. De asemenea, nu consumați alimente care conțin nichel precum ovăz, mazăre, fasole, linte, cacao, ciocolată amăruie.
• Nu folosiți vase de plastic dacă nu sunt fabricate pentru a putea fi utilizate în cuptorul cu microunde.
• Nu reutilizați recipiente din plastic în scopul depozitării alimentelor dacă prezintă deteriorări, au un miros și o culoare neplăcute.
• Vasele din sticlă nu prezintă toxicitate și pot fi folosite în siguranță cu excepția celor din cristal care conțin plumb.
• Nu utilizați vase din porțelan sau ceramică vechi sau importate pentru că pot conține niveluri inacceptabile de plumb și cadmiu. [2] [3]

Vase pentru gătit recomandate

Vasele din fontă, oțel inoxidabil și din silicon sunt considerate ca fiind alegeri sănătoase, mai ales dacă le întrebuințăm cu grijă și le menținem în stare bună pe parcursul timpului.

• De-a lungul timpului, fonta a fost materialul de bază pentru fabricarea vaselor de gătit pentru că este durabilă, conduce foarte bine căldura și are o bună izolare termică. Înainte de a găti mâncarea într-un vas din fontă, ungeți cu ulei suprafața vasului. Fonta tinde să ruginească și de aceea este bine să ungeți vasul cu ulei, iar după ce ați terminat de preparat mâncarea, spălați vasul doar cu apă caldă, fără săpun. Un vas fabricat din fontă de abia achiziționat va furniza o cantitate de fier până în momentul în care va prinde o patină de condimente și ulei. Fierul este un mineral esențial cu o deosebită contribuție asupra sănătății, însă persoanele care suferă de hemocromatoză sau de afecțiuni similare, trebuie să evite hrana preparată în vase din fontă. [1] [3] [6]
• Oțelul inoxidabil este combinat, deseori, cu fier, nichel, zinc, crom și mangan pentru fabricarea vaselor de gătit. Vasele din oțel inoxidabil pot fi cumpărate la prețuri accesibile, iar utilizarea lor are loc în condiții de siguranță. Pentru a beneficia de efectele benefice ale vaselor din oțel, trebuie să le curățați cu grijă, să nu le zgâriați și să nu folosiți materiale abrazive. Zgârierea vaselor din oțel inoxidabil va duce la eliberarea unor mici cantități de nichel și, ulterior, pătrunderea nichelului în hrană. Totuși, nichelul nu este otrăvitor în cantități mici, dar poate provoca reacții în rândul persoanelor alergice. Utilizarea vaselor din oțel inoxidabil care conțin nichel și sunt rezistente la coroziune nu va dăuna sănătății chiar dacă preparăm alimente acide precum rubarbă, roșii, caise. Deseori, vasele pentru gătit din oțel inoxidabil au miezul fabricat din cupru sau aluminiu pentru că aceste două materiale sunt conductoare de căldură foarte eficiente. Prezența aluminiului sau a cuprului nu prezintă un pericol întrucât aceste materiale sunt încadrate în straturi de oțel care nu permite pătrunderea lor în mâncare. [1] [2] [3]
• Siliconul este un cauciuc sintetic alcătuit din siliciu și oxigen. Siliciul este foarte abundent în nisip și piatră. Vasele fabricate din silicon de calitate alimentară sunt din ce în ce mai populare pentru că sunt colorate, se răcesc rapid, sunt rezistente la temperaturi ridicate, la pete, la uzură și sunt non – adezive. În prezent, nu există riscuri de sănătate cunoscute asociate cu utilizarea vaselor din silicon. [2]

În timp ce vasele fabricate din oțel inoxidabil și fontă sunt ideale pentru prepararea hranei și chiar recomandate pentru o bună stare de sănătate, cele din aluminiu, cupru și cristal sunt de evitat. Indiferent de vasele pe care le utilizăm pentru prepararea hranei, o atenție sporită trebuie îndreptată asupra curățării și menținerii acestora pentru minimizarea aspectelor periculoase.