Stevia (îndulcitor natural) Beneficii și riscuri, calorii, compoziția nutritivă

Stevia (ștevia dulce) este un gen de aproximativ 200 de specii de ierburi și arbuști din familia florii-soarelui (Astraceae). Dintre reprezentanții genului cea mai dulce este specia Stevia rebaudiana Bertoni, numită anterior Eupatorium rebaudianum. Planta stevia este originară din America de Sud (nord-estul Paraguayului), însă astăzi cultivarea sa s-a răspândit și în alte regiuni ale lumii, inclusiv în Canada și în anumite părți ale Asiei și Europei.

Deși stevia continuă să fie o plantă rară în habitatul său nativ, producția agricolă în America de Sud și Asia și utilizarea ornamentală în Europa și America de Nord au făcut-o mai comună în lume decât a fost vreodată în trecut. Studiile au arătat că stevia a fost folosită din cele mai vechi timpuri pentru diverse scopuri în întreaga lume. Timp de secole, triburile Guarani din Paraguay și Brazilia au folosit specia S. rebaudiana, pe care au numit-o iarbă dulce, în ceaiurile medicinale pentru tratarea arsurilor la stomac și alte afecțiuni și ca îndulcitor în yerba mate. S. rebaudiana a atras interese economice și științifice datorită dulceții și presupuselor proprietăți terapeutice ale frunzei sale.

Compoziția nutrițională

În frunzele de S. rebaudiana Bertoni au fost identificați 17 aminoacizi, dintre care 8 esențiali. Dintre minerale - potasiul, magneziul, calciul, sodiul, zincul și fierul. De asemenea, este o sursă bună de acizi grași precum palmitic, palmitoleic, stearic, oleic, linoleic și linolenic. Dintre vitamine s-au identificat folatul, vitamina C și vitamina B2.

Conține un amestec complex de triterpene, sesquiterpene, austroinulina, stigmasterol, taninuri, acid cafeic și quinic, uleiuri volatile și 11 glicozide diterpenice, responsabile pentru gustul dulce al steviei: steviozida, rubuzozida, steviolbiozida, dulcozida A și rebaudiozidele A, B, C, D, E, F și M. Cele mai abundente substanțe sunt steviozida și rebaudiozida A. Proprietățile edulcorante ale acestor glicozide diferă una de cealaltă. Rebaudiozida A este superioară atât în ceea ce privește dulceața, cât și calitatea gustului, în timp ce steviozida produce un gust amar (1, 2).

Dulceața frunzelor este de 10-15 ori mai mare decât cea a zahărului, iar cea a glicozidelor este, în medie, de 250-300 ori mai mare cu o solubilitate redusă în apă și puncte de topire ridicate.

• steviozida → de 150-300 ori
• steviolbiozidă → de 100-125 ori
• dulcozida A → de 50-120 ori
• rubuzozida → de 110 ori
• rebaudiozida A → de 200-400 ori
• rebaudiozida B → de 300-350 ori
• rebaudiozida C → de 50-120 ori
• rebaudiozida D → de 200-300 ori
• rebaudiozida E → de 250-300 ori (3)

Consumul de stevia

Stevia rebaudiana poate fi găsită pe piață ca frunze uscate întregi sau sub formă de pudră, extract brut de frunze sau extract de stevia de puritate mare (conține glicozide steviolice în proporție de 95% sau mai mult).

Ceea ce găsim în comerț ca Îndulcitor de stevia sau Stevia este un extract din frunzele de Stevia rebaudiana Bertoni și poate fi găsit sub formă lichidă, de pudră sau tablete și unii producători le combină cu polialcooli (de exemplu eritritol), sau în unele alimente ca înlocuitor al zahărului precum băuturi răcoritoare, conserve de fructe și gemuri, înghețată și alte produse lactate, prăjituri, deserturi și băuturi alcoolice. Este utilizat ca îndulcitor necalorigen, cu o putere edulcorantă de 200-300 de ori mai mare decât zahărul, non fermentativ, termostabil la temperaturi mai mari de 200˚ C.

Îndulcitorul din stevia poate fi folosit la îndulcirea băuturilor sau smoothie-urilor, în sosuri, iaurt, la înghețata sau dulciurile preparate în casă.

Beneficii ale consumului

Efect hipotensiv

Efectul hipotensiv al steviozidei a fost observat într-un studiu efectuat pe 106 femei cu vârsta cuprinsă între 28-75 ani, cu hipertensiune arterială, cărora li s-au administrat timp de 1 an 0,25 g steviozidă de trei ori pe zi. După 7 zile tensiunea arterială sistolică și diastolică a scăzut cu 14, respectiv 14,3 mm Hg. Autorii studiului au declarat că administrarea steviozidelor ar putea fi un tratament alternativ sau adjuvant în hipertensiunea arterială. Ei au observat și că administrarea pe cale orală a steviozidelor nu modifică valorile IMC sau parametrii biochimici în sânge.

A fost observată și o scădere a tensiunii arteriale cu aproximativ 7%. Acest efect a fost menținut timp de până la 2 ani. Efectul hipotensiv al steviozidelor poate fi observat numai la persoanele care suferă de hipertensiune arterială. Nu a fost observat la persoanele sănătoase.

În urma unui aport de 1000 mg / kg corp de rebaudiozida A nu s-a observat nici un efect asupra tensiunii arteriale la pacienții cu presiune arterială normală sau scăzută.

Rezultatele analizei datelor din literatura de specialitate arată că numai administrarea de stevia pe termen lung (1-2 ani) poate reduce în mod eficient tensiunea arterială. Nu a fost înregistrat un astfel de efect în studiile pe termen scurt de 1-2 luni.

În afară de normalizarea tensiunii arteriale, s-a raportat efectul pulberii de frunze de Stevia asupra reglării frecvenței cardiace.

Efect hipoglicemic

Stevia rebaudiana Bertoni a fost folosită ca substanță hipoglicemică de sute de ani în medicina paraguayană și braziliană.

Acțiunea hipoglicemică a glicozidelor a fost confirmată într-un studiu realizat pe 12 participanți (4 femei și 8 bărbați). Analizele au fost efectuate pe pacienți cu cel puțin 4 ani de istoric de diabet de tip 2, care au fost suplimentați zilnic cu 1 g steviozidă sau 1 g amidon de porumb adăugat la masă. S-a produs o creștere mai mică a glicemiei postprandiale în grupul persoanelor care au consumat steviozide. Concluzii similare au fost prezentate de cercetătorii taiwanezi, care au studiat efectul glicozidelor asupra metabolismului glucozei și insulinei în două grupuri de șobolani diabetici. Administrarea de steviozidă a determinat o reducere a rezistenței la insulină și o suprimare a secreției de glucagon.

Un efect hipoglicemic poate fi atribuit și rebaudiozidei A, confirmat de cercetătorii danezi atunci când au investigat efectul acestui compus asupra eliberării de insulină din insulele pancreatice.

Un alt grup de cercetători au evaluat efectul rebaudiozidei A asupra activității enzimelor hepatice care participă la metabolizarea carbohidraților la șobolani cu diabet zaharat indus. S-a demonstrat că rebaudiozida A reduce considerabil concentrația glucozei din sânge și prezintă o acțiune protectoare față de pancreas.

Acțiune antiinflamatoare și antimicrobiană

Steviozidul inhibă semnificativ lipopolizaharidele care intensifică puternic generarea citokinelor proinflamatorii: IL-beta (interleukina-1β) și TNF-alfa (factorul necrozei tumorale-α) prin macrofage și monocite. Asta înseamnă că, în caz de infecție, steviozidul previne apariția efectelor nedorite ale răspunsului inflamator. La indivizii sănătoși, activitatea monocitelor este îmbunătățită.

Izosteviolul, produs prin hidroliza acidă a glicozidelor steviolului, întârzie creșterea a trei tipuri de celule canceroase, iar derivații de izosteviol posedă activitate citotoxică asupra celulelor tumorale derivate din celulele canceroase primare și metastatice.

Au fost observate efecte anti-inflamatorii și anti-apoptotice ale steviozidei asupra șoarecilor în care epiteliul glandelor mamare a fost infectat cu Staphylococcus aureus.

Glicozidele diterpenice conținute în stevia au proprietăți bactericide și fungicide, care pot fi utilizate în prevenirea cariilor și răceliilor, precum și tratamentul rănilor, arsurilor și ulcerațiilor.

Extractele din frunze de S. rebaudiana au prezentat activitate antibacteriană împotriva tulpinilor din genurile Lactobacillus și Streptococcus și activitate antivirală și anti-rotavirus (4, 5).

Efecte asupra colesterolului

Conform unui studiu din 2009, extractul din frunze de stevia poate ajuta la controlul colesterolului. Participanții studiului au consumat zilnic 400 ml de extract stevia timp de o luna. S-a constatat că stevia a redus colesterolul total, LDL colesterolul și trigliceridele fără efecte secundare negative. De asemenea, a crescut HDL colesterolul. Nu este clar dacă utilizarea ocazională de stevia în cantități mai mici ar avea același impact (6).

Siguranța consumului

Stevia rebaudiana Bertoni aparține familiei Asteraceae, din care fac parte și crizantema, echinacea, mușețelul, salata, floarea-soarelui și cicoarea. Pe baza acestei taxonomii, s-au emis de mass-media avertismente privind potențialul alergenic al steviei. A fost efectuată o analiză cuprinzătoare a literaturii pentru a identifica toate datele disponibile legate de răspunsurile alergice ca urmare a consumului de extracte de stevia sau de glicozide cu grad mare de purificate. Reacțiile de hipersensibilitate la stevia, sub orice formă, par a fi rare. Prin urmare, există puține dovezi științifice întemeiate care să susțină declarațiile de avertizare a consumatorilor cu privire la alergia la extractele de stevia foarte purificate (5).

Toxicologia steviozidei a fost studiată pe larg, iar datele aferente, reevaluate în ultima perioadă, au indicat că aceasta este netoxică, nu are efect mutagen sau carcinogen și nici nu s-au observat reacții alergice atunci când este folosit ca îndulcitor. Concentrațiile mari de rebaudiozida A, administrate în dieta șobolanilor timp de 90 de zile nu au fost asociate cu nici un semn de toxicitate. O serie de studii au demonstrat că administrarea orală de steviozidă nu are nici un efect asupra fertilității la șoareci, șobolani sau hamsteri, cu toate acestea se recomandă ca femeile însărcinate să nu consume stevia (1, 7).

Un studiu in vitro și in vivo pe șoareci asupra extractului etanolic de frunze de stevia nu a evidențiat toxicitate, genotoxicitate sau toxicitate orală subcronică la un nivel de dozare de până la 300 de ori mai mare decât doza zilnică recomandată (8).

Extractele de stevia de puritate mare au fost incluse în categoria GRAS (Generally Recognised as Safe), de către USFDA (US Food and Drug Administration) în 2008, putând fi utilizate de către producători ca aditiv alimentar în diverse produse. În 2010 EFSA (Autoritatea Europeană pentru Siguranța Alimentară) a stabilit doza zilnca admisă a glicozidelor la 4 mg/kg corp/zi, echivalentul a 12 mg/kg corp/zi de extract de stevie de puritate mare.
Comitetul comun de experți pentru aditivi alimentari (JECFA) a revizuit siguranța glicozidelor steviozide în 2000, 2005, 2006, 2007 și în 2009 și a stabilit de asemenea marja de siguranță pentru nivelul de administrare zilnică de 4 mg/kg corp/zi. Comisia Europeană a permis utilizarea glicozidelor derivate din steviol ca agent de îndulcire în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 1131/2011 al Comisiei.

Frunzele de stevia întregi sau extractele brute nu sunt permise a fi folosite ca aditivi în alimentele procesate și în băuturi din cauza insuficienței de informații privind siguranța lor (3, 9-14).