Seleniu

Consumat în cantități adecvate, seleniul se dovedește a fi un mineral esențial pentru o bună sănătate. Seleniul ajută la funcționarea corectă a proceselor organismului, în mare parte datorită selenoproteinelor, acestea fiind importante enzime antioxidante. Datorită rolului antioxidant, selenoproteinele împiedică deteriorarea celulară cauzată de radicalii liberi și astfel, împiedică dezvoltarea unor boli cronice precum cancerul sau bolile de inimă. Totodată, selenoproteinele sprijină sistemul imunitar și ajută la reglarea funcției tiroidiene. [1]

În general, seleniul este utilizat în cazul bolilor cardiovasculare și a afecțiunilor tiroidei. Totodată există o controversă în ceea ce privește implicarea seleniului în prevenția cancerului, pentru că studiile realizate până în prezent au ajuns la rezultate contradictorii. [1] [2]

Sursele de seleniu

Fructele de mare și anumite tipuri de carne sunt cele mai bogate surse alimentare de seleniu, însă eficiente se dovedesc și cerealele sau produsele lactate.

O sursă importantă de seleniu o reprezintă alimentele vegetale, însă conținutul de seleniu al acestora depinde foarte mult de seleniul existent în pământul unde sunt cultivate. Animalele care consumă plante sau cereale cultivate în pământ bogat în seleniu, au la rândul lor, mai mult seleniu în mușchi. [3]

Alimente bogate în seleniu (în mg/100 g)

Suplimentele de seleniu

Pentru a vă bucura de o stare bună de sănătate, este important să urmați o dietă echilibrată și variată. Utilizați suplimente alimentare doar la recomandarea medicului, pentru a beneficia de necesarul de vitamine și minerale.

Seleniul este disponibil în suplimente de multivitamine și multiminerale, dar și ca un supliment de sine stătător. Suplimentele alimentare de seleniu se găsesc sub formă de:

• selenometionină (ajută la depozitarea seleniului în organe și țesuturi)
  
• îmbogățite cu drojdie de seleniu (dezvoltate într-un mediu cu nivel ridicat de seleniu)  
• selenit de sodiu 
• selenat de sodiu

Selenitul și selenatul de sodiu sunt două forme anorganice ale seleniului. Organismul uman absoarbe mai mult de 90% seleniu din selenometionină și aproximativ 50% seleniu din selenit. [3] [4]

În general, suplimentele de seleniu sunt recomandate persoanelor care:

• suferă de boli gastrointestinale severe precum boala Crohn sau persoanelor care au suferit intervenții chirurgicale de îndepărtare a unei părți din stomac. Deseori, aceste persoane au un nivel scăzut de seleniu în sânge. [5] 
• suferă de carență de iod. Lipsa de seleniu poate înrăutăți efectele carenței de iod asupra funcției tiroidiene. Anumite cercetări sugerează că o concentrație adecvată de seleniu poate fi eficientă în cazul extinderii glandei tiroide, cunoscută sub denumirea de gușă. [5]

Pentru moment, nu există suficiente dovezi pentru a recomanda suplimente cu seleniu copiilor și adulților sănătoși.

Necesarul de seleniu

Seleniul este un oligoelement necesar în fiecare etapă a vieții, și mai cu seamă, femeile însărcinate trebuie să acorde atenție acestui aspect întrucât, pe perioada sarcinii, poate fi necesară o doză ridicată de seleniu.

Limita superioară tolerabilă (UL) este:

• adolescenți cu vârsta de 14 + ani și adulti – 400 mg / zi 
• sugari până în 6 luni – 45 mg / zi 
• sugari 7-12 luni – 60 mg / zi 
• copii 1-3 ani – 90 mg / zi 
• copii 4-8 ani – 150 mg / zi 
• copii 9-13 ani – 280 mg / zi [5]

Deficitul de seleniu

Deficitul de seleniu, în timp, poate conduce la apariția bolilor de inimă, hipotiroidism și la slăbirea sistemului imunitar. Tulburările gastrointestinale severe pot reduce rata asimilării de seleniu și ca atare, organismul va suferi o carență de seleniu. Totodată, tulburările gastrointestinale diminuează și absorbția altor nutrienți, de aceea, este recomandată o monitorizare de rutină a stării de nutriție pentru administrarea unui tratament medical și nutrițional corespunzător. [6]

De asemenea, persoanele care se bazează pe nutriție parenterală totală pot suferi de lipsă de seleniu. Atunci când sistemul digestiv nu funcționează, iar nutriția parenterală este unica sursă de nutriție, medicii trebuie să recomande pacienților cantitățile adecvate de seleniu. [7]

Carența de seleniu produce modificări biochimice, iar acestea, la rândul lor, favorizează dezvoltarea anumitor boli. Deficitului de seleniu îi sunt asociate trei importante boli:

• Keshan specifică copiilor care suferă de lipsă de seleniu. Conduce la o inimă extinsă și la o slabă funcție cardiacă 
• Kashin – Beck conduce la osteoartropatie 
• Cretinismul endemic duce la afecțiuni cronice de forma retardului mental [3]

Totodată, lipsa de seleniu este asociată cu infertilitatea de sex masculin și poate accentua deficitul de iod, favorizând astfel cretinismul în rândul copiilor.

Excesul de seleniu

Un nivel ridicat de seleniu în organism poate conduce la dezvoltarea selenozei. Selenoza este o afecțiune care se manifestă, în general, prin:

• respirație urât mirositoare 
• căderea părului 
• tulburări gastro–intestinale 
• oboseală 
• iritabilitate 
• greață, vărsături

În general, seleniul este un oligoelement sigur pentru majoritatea oamenilor atunci când se administrează în doze corecte. Totuși, concentrațiile ridicate sunt nesigure și pot provoca efecte secundare semnificative precum sensibilitate musculară, probleme hepatice și renale, amețeli, înroșirea feței, tremor și probleme de coagulare a sângelui. [3] [8]

De asemenea, administrarea pe termen lung a suplimentelor de seleniu, poate favoriza dezvoltarea diabetului de tip 2 și poate crește riscul de reapariție a cancerului de piele. Utilizarea unor cantități exagerate de seleniu timp îndelungat este asemănătoare cu otravirea cu arsenic. Toxicitatea acută cu seleniu poate provoca simptome grave gastrointestinale și neurologice, insuficiență renală, insuficiență cardiacă și, rareori, poate cauza moartea. [3]

Interacțiunea seleniului cu alte medicamente

Seleniul poate interacționa cu anumite medicamente și suplimente precum antiacide, medicamente administrate în perioada chimioterapiei, corticosteroizi, dar și anticoncepționale.
O atenție sporită trebuie orientată spre următoarele medicamente:

• anticoagulante, antiagregante – seleniul poate încetini coagularea sîngelui și asociat cu asemenea medicamente sporește șansele de vânătăi și sângerări. Medicamentele anticoagulante includ aspirina, clopidogrel, dalteparină, enoxaparina, ticlopidină.  
• statinele utilizate pentru scăderea colesterolului se pot dovedi ineficiente asociate cu seleniu.  
• niacina favorizează colesterolul bun, însă, administrată cu seleniu, poate avea rezultate nesatisfăcătoare.  
• seleniul poate accentua efectele, în special cele secundare, ale medicamentelor sedative cunoscute sub denumirea de barbiturice. Seleniul poate încetini rata organismului de descompunere a sedativelor.  
• warfarina este un medicament anticoagulant, iar împreună cu seleniul care subțiază sângele, crește șansa de sângerare.  
• anumite cercetări sugerează că femeile care utilizează anticoncepționale dețin un nivel ridicat de seleniu. Medicamente care conțin etinilestradiol, levonorgestrel, noretindronă nu trebuie asociate cu seleniu. [9] 
• pe de altă parte, seleniul poate reduce toxicitatea anumitor medicamente, acesta fiind si cazul cisplatinei. Cisplatina este un medicament citotoxic utilizat pentru tratarea cancerului ovarian, de vezică, plămân și alte tipuri. Anumite studii afirmă că seleniul reduce efectele secundare ale cisplatinei administrate în perioada chimioterapiei. [3]

Precauții speciale

Administrat în cantități de maximum 400 mg/zi, seleniul este un mineral sigur în perioada sarcinii și alăptării.

• Seleniul poate reduce capacitatea spermei de a se mișca, ca atare, diminuează fertilitatea masculină.  
• Administrarea unor cantități exagerate de multivitamine asociate cu suplimente de seleniu poate conduce la apariția cancerului de prostată.  
• Dacă în trecut ați suferit de cancer de piele, este bine să evitați utilizarea suplimentelor cu seleniu întrucât acestea pot determina reapariția cancerului.  
• Seleniul crește riscul de sângerare în timpul și după intervenția chirurgicală, de aceea, este indicat să renunțați la seleniu cu două săptămâni înainte de intervenție. [8]