Mangan

Manganul este unul dintre micromineralele necesare funcționării corecte a organismului. Rolul manganului este asociat cu activitatea unor enzime importante din organism, unde poate avea rol de cofactor (parte integrantă a enzimei, necesară funcției sale) sau de activator (enzimele având activitate sporită când concentrația mineralului este optimă).

Manganul are funcție antioxidativă importantă, fiind parte integrantă a enzimei mangan superoxid-dismutaza din mitocondrii (sediul respirației celulare), enzimă ce contribuie la conversia radicalilor liberi produși din respirație către produși mai puțin toxici. Alte enzime implicate în metabolismul nutrienților și a căror funcție este dependentă de prezența manganului sunt: piruvat-carboxilaza, fosfoenolpiruvat-carboxikinaza (enzime implicate în gluconeogeneză) sau arginaza (responsabilă de înlăturarea amoniacului produs în metabolism). Creșterea și dezvoltarea osoasă sunt dependente de funcționarea glicozil-transferazelor, enzime ce au manganul ca și cofactor. Manganul are rol și în activarea prolidazei, enzima ce catalizează formarea aminoacidului prolină, care stă la baza sintezei colagenului în celulele epiteliale din piele (1).

La nivel celular, manganul se întâlnește în special în mitocondrii. La nivelul organismului, acest mineral se găsește în special în oase, ficat și rinichi (2). Aportul manganului și nivelul său din organism au fost puse în legătură cu anumite boli, precum osteoporoza, diabetul sau epilepsia, însă rezultatele studiilor nu sunt convingătoare (1).

Lipsa de mangan

Lipsa acestui mineral din organism este rar întâlnită, întrucât obținerea sa din dietă se face relativ ușor și nu necesită precauții suplimentare. La animalele cu deficit de mangan s-au observat probleme ale proceselor de creștere și de reproducere, asociate cu deficiențe ale metabolismului și ale sistemului osos. În cadrul studiilor efectuate pe oameni, s-a putut observa o serie de efecte ale unei deficiențe de mangan (1, 2, 3) care includ:

• scăderea nivelului colesterolului
• dereglarea metabolismului glucidic
• apariția de iritații pe piele
• demineralizare osoasă
• încetinirea creșterii la copii
• pierdere în greutate
• stări de vomă
• amețeli

Excesul de mangan

În anumite cazuri, un aport excesiv de mangan poate conduce la probleme de sănătate serioase, întâlnite mult mai frecvent decât cele asociate cu lipsa manganului în organism. Anumite persoane vegetariene pot ingera cantități de până la 20 mg/zi de mangan. Manganul poate fi ingerat în exces și din apa potabilă, iar o serie de studii au pus în legătură concentrația crescută de mangan din apa potabilă cu scăderea capacității intelectuale și cu probleme comportamentale la copii. Mineralul poate fi administrat în exces și la persoanele trecute pe nutriție parenterală totală, caz în care cei mai predispuși la toxicitate sunt nou-născuții, ce pot fi expuși la cantități de peste 100 ori mai mari decât în cazul alăptării (1). Întrucât manganul este eliminat din organism prin intermediul bilei, persoanele cu afecțiuni hepatice sunt mai predispuse la acumularea de cantități mari ale acestui mineral în organismul lor și nu ar trebui să ia suplimente ce conțin mangan (2). Manganul poate fi inhalat în exces de către anumite persoane (sudori, topitori), iar simptomele pot apărea într-o perioadă de timp îndelungată (1, 3). Acestea includ:

• agresivitate, iritabilitate
• dificultate la mers
• tremor (similar bolii Parkinson)
• spasme ale mușchilor faciali
• dificultate în respirație, asociată cu tuse, bronșită sau scăderea capacității pulmonare

Sursele de mangan

În general, aportul de mangan al oamenilor se încadrează în limitele normale, persoanele vegetariene având chiar un aport crescut al acestui mineral. Manganul este omniprezent în plante, iar cerealele integrale, legumele frunzoase și nucile sunt alimente bogate în mangan. Manganul poate fi obținut și cu ajutorul suplimentelor alimentare, precum multivitamine sau suplimentele individuale, cum ar fi gluconatul de mangan (recomandat celor care au probleme de digestie) sulfatul de mangan sau citratul de mangan. Câteva surse bogate în mangan sunt prezentate în următorul tabel (1, 2).

Absorbția manganului

Cu toate că mecanismul absorbției manganului la nivel intestinal nu a fost pe deplin elucidat, se pare că acest proces are loc în mod competitiv cu absorbția fierului, iar consumul de fier în exces (sau de alimente bogate în fier) conduce la o absorbție mai redusă a manganului (1).

Alți factori care influențează absorbția manganului în organism (1, 2) sunt:

• nivelul de fier din organism, deficiența de fier conducând la o absorbție sporită a manganului la nivel intestinal
• alimentele bogate în taninuri sau în acizii oxalic și fitic pot avea un ușor efect de reducere a absorbției manganului
• suplimentarea cu magneziu, ce poate conduce la scăderea absorbției manganului
• sexul, bărbații asimilând mai greu manganul din alimente, comparativ cu femeile
• nivelul de mangan în organism, absorbția sa fiind crescută atunci când există un deficit de mangan în organism

Necesarul de mangan

Cu toate că o doză zilnică recomandată privind consumul de mangan nu a putut fi stabilită, există o serie de indicații privind aportul adecvat al acestui mineral (1).