Oul crește riscul cardiovascular la pacienții cu diabet tip 2?

Cu 50 de ani în urmă, Asociația Americană a Inimii a făcut publică recomandarea dietetică pentru populația generală conform căreia aportul considerat sigur pentru cardioprotecție era limitat la maximum 3 ouă integrale pe săptămână. Iar în anul 2000 au reactualizat sfatul, consimțind că 1 ou pe zi este sigur pentru consum în cazul persoanelor fără probleme de sănătate. Dar aceleași recomandări se pot aplica și pacienților cu diabet, care prezintă un risc cardiovascular automat mai mare?

Rezultatele publicate în American Journal of Clinical Nutrition (mai, 2018) ale studiului prospectiv DIABEGG ar putea oferi un răspuns la această întrebare. La trialul controlat randomizat au participat adulți cu suprapondere sau obezitate și prediabet sau diabet tip 2. Dintre participanți, cei care au consumat în medie 12 ouă pe săptămână timp de 1 an, au prezentat valori similare ale markerilor plasmatici pentru riscul cardiovascular cu cele ale pacienților care au mâncat mai puțin de 2 ouă săptămânal.

Unul dintre obiectivele studiului a fost standardizarea consumului ideal de ouă la pacienții cu diabet, în contextul în care recomandările actuale sunt contradictorii.

• De exemplu, pentru persoanele cu diabet British Heart Foundation și Diabetes UK nu propun limitarea aportului de colesterol din dietă și a consumului de ouă.
• Însă, National Heart Foundation of Australia recomandă un consum săptămânal de maximum 6 ouă.
• Recent American Diabetes Association a renunțat și ea la limitarea aportului dietetic de colesterol de maximum 300 mg/zi, însă îndeamnă în continuare la precauție în ceea ce privește aportul de grăsimi și colesterol din dietă.

Studiul Diabetes and Egg (DIABEGG)

În cadrul DIABEGG au fost incluși în total 128 adulți, dintre care doar 124 au finalizat studiul, cu vârsta medie de 60 de ani și valoarea medie a indicelui de masă corporală de 34  kg/m2. Dintre aceștia, aproximativ 3/4 au fost diagnosticați cu diabet tip 2, iar 54% erau femei.

Pornind de la ipoteza că hiperlipidemia, hipertensiunea arterială și implicit diabetul zaharat tip 2 sunt frecvent „simptome” ale obezității, studiul a fost constituit din 3 etape: în lunile 0-3 obiectivul intervenției a fost stabilizarea greutății,  iar în lunile 3-6 s-a intervenit în vederea scăderii ponderale pentru a confirma că ameliorarea markerilor cardiometabolici nu se datorează reducerii greutății per se, ci modificărilor dietetice privind aportul de ouă, urmând ca lunile 6-12 să fie doar pentru monitorizarea îndeaproape a participanților.

În primele 3 luni participanții au fost instruiți să își mențină greutatea și au fost repartizați aleatoriu în două grupuri: care au fost instruiți să consume fie zilnic 2 ouă la micul dejun, fie maximum 2 ouă pe săptămână și să echivaleze aportul proteic al dietei bogate în ouă consumând 100 g sursă de proteină animală slabă (carne roșie, de pasăre sau pește) sau alte alternative bogate în proteine, precum leguminoasele și lactatele degresate, recomandate de asemenea a fi servite la micul dejun.

Ouăle puteau fi consumate fierte sau poșate, dar nu a fost exclus ca acestea să fie prăjite în ulei cu un conținut bogat de acizi grași polinesaturați, precum uleiul de măsline.

Modificările dietetice au inclus printre altele și înlocuirea grăsimilor saturate (de exemplu, cele din unt) cu grăsimi mono- și polinesaturate, precum cele care se găsesc în uleiul de măsline și în avocado, iar participanții au fost încurajați să crească gradul de activitate fizică și astfel să acumuleze peste 10,000 de pași/zi.
Ulterior, participanților li s-a recalculat necesarul energetic zilnic pornind de la ecuația Harris-Benedict și aplicându-se un deficit caloric de 500 calorii/zi aportului estimat pentru menținerea greutății corporale.

Astfel, s-a remarcat în ambele grupuri o scădere ponderală de circa 2 kg la sfârșitul celei de a doua etape de pierdere activă în greutate, respectiv 1 kg în umătoarele 6 luni de monitorizare.

Din cea de a 3-a lună de studiu până la sfârșitul celor 12 luni, participanții din ambele grupuri au înregistrat valori similare ale:

• fracțiilor lipidice (HDL-colesterol, LDL-colesterol, colesterol total, apolipoproteina B),
• ale markerilor inflamatori (proteina C-reactivă, interleukina-6 și selectina E solubilă),
• ale markerilor de stres oxidativ (izoprostani-F2 ),
• respectiv ale markerilor glicemici (glicemie, hemoglobina A1c, adiponectina și 1,5-anhidroglucitol).

Homocisteina plasmatică a fost de asemenea măsurată, fiind considerată un marker al aderenței la recomandările dietetice. Valorile crescute ale homocisteinemiei se încadrează printre altele și în rândul factorilor de risc cardiovascular. S-a pornit de la ipoteza potrivit căreia excesul de colină din dieta îmbogățită cu ouă ar putea determina o creștere a producției de betaină, rezultând o scădere a concentrației plasmatice de homocisteină. La finalul celor 12 luni de studiu s-a remarcat un trend descendent al homocisteinemiei la participanții la care dieta a fost suplimentată cu ouă.

Autorii conchid că aportul săptămânal de 12 ouă timp de 12 luni nu a avut un impact negativ asupra markerilor de risc cardiometabolic, inflamatori, glicemici și ai stresului oxidativ, la personele cu prediabet și diabet tip 2 cu suprapondere sau obezitate. Prin urmare, includerea cu regularitate a 1-2 ouă/zi în dieta pacienților cu risc sau cu diabet ar putea constitui o strategie sigură pentru a crește calitatea dietei.

Desigur, nu este exclus ca recomandările nutriționale și de stil de viață adiționale să contribuie suplimentar la ameliorarea markerilor de risc cardiovascular, chiar să contracareze efecte adverse ale consumului de ouă.

Ouăle cresc nivelul colesterolului din sânge? 

De asemenea, 58% dintre participanți utilizau medicație hipocolesterolemiantă. Iar recomandările dietetice esențiale în managementul dislipidemiei la pacienții cu diabet în particular presupune pe lângă limitarea alimentelor bogate în colesterol în favoarea vegetalelor și a alimentelor integrale, echilibrarea aportului caloric inclusiv.

Prin urmare nu se justifică recomandarea perimată de a evita oul integral din cauza conținutului mare de colesterol al gălbenușului. Orice efect presupus negativ al unui component din ouă – în acest caz, colesterolul – este minor comparativ cu consecințele supraalimentării.

În general, aportul dietetic de colesterol nu influențează semnificativ valorile serice ale colesterolului. În schimb, calitatea grăsimilor incluse în dietă și raportul dintre densitatea nutrițională/energetică a surselor de grăsime ar putea avea un impact substanțial.

Care sunt valorile normale pentru colesterol dacă am diabet? 

 

Alte studii științifice

Până în prezent, doar un alt studiu intervențional a comparat efectele în cadrul unui program de slăbit ale unui aport crescut versus scăzut de ouă, asupra riscului cardiometabolic la pacienții cu diabet tip2, iar rezultatele au fost publicate în British Journal of Nutrition (2010).

Astfel, timp de 12 săptămânâni 82 de pacienți [doar 65 au finalizat studiul] cu vârsta între 20–75 ani și valori ale indicelui de masă corporală cuprins între 25–40kg/m2 au consumat fie 2 ouă zilnic, însumând un aport total de 400 mg de colesterol dietetic, fie un echivalent proteic din surse animale cu un conținut redus de grăsimi saturate și colesterol [100 g de carne roșie slabă sau carne de pasăre ori pește]. 34 dintre participanți se aflau sub medicație hipo-lipemiantă, 38 pentru controlul glicemiei și 34 pentru reducerea presiunii arteriale.

La finalul celor 3 luni de intervenție dietetică s-a constatat că o dietă pentru scădere ponderală, hiper-proteică, cu un aport crescut de colesterol dietetic nu a influențat negativ profilul lipidic plasmatic sau alți markeri glicemici sau ai riscului cardiometabolic la pacienții cu diabet tip 2 – glicemia, insulinemia, tensiunea arterială.
Chiar a ameliorat fracția HDL-colesterol (colesterolul „bun”) mult mai eficient comparativ cu alternativa isocalorică cu echivalenți proteici săraci în colesterol și grăsimi saturate.

Mai mult decât atât, cei din grupul care au consumat 2 ouă pe zi au declarat o intensitate scăzută privind senzația de foame și o sațietate mai crescută post-prandial, care ar putea explica scăderea ponderală relativ mai însemnată din acest grup și șansele mai mici de recâștig ponderal.

Autorii studiului subliniază că dieta bogată în colesterol a fost mult mai ușor acceptată în rândul participanților, care au declarat un grad mai crescut de satisfacție asociată consumului de alimente și a dietei în general, respectiv scăzut de plictiseală, frustrare, factori esențiali pentru creșterea aderenței la modificările dietetice și de stil de viață la pacienții cu diabet tip 2.

În ciuda rezultatelor promițătoare ale celor două trial-uri, studiile care au analizat rolul consumului de ouă/colesterol la pacienții cu diabet tip 2 sunt caracterizate în continuare de inconsecvențe: cele observaționale sugerează majorarea riscului cardiovascular la persoanele cu diabet, în timp ce studiile intervenționale controlate arată din contră, ameliorarea unor markeri ai stării de sănătate cardiovasculară, a sensibilității la insulină și a inflamației inclusiv .

Deși conform datele observaționale consumul de ouă ar putea genera efecte adverse la pacienții cu diabet tip 2 și prediabet, trebuie subliniat că astfel de observații nu demonstrează cauzalitatea. Aceste studii nu iau în calcul alți factori de risc care pot influența rezultatele finale, inclusiv dietetici sau comportamente ale stilului de viață (consumul crescut de alimente și băuturi bogate în carbohidrați rafinați, aportul scăzut de fibre din legume, fructe, leguminoase, cereale integrale, fumatul,sedentarismul, activitatea fizică scăzută, patologii pre-existente).

Pot să mănânc ouă dacă am diabet?

Mesaje cheie pentru pacienții cu diabet tip 2

• Ouăle sunt alimente accesibile din punct de vedere financiar, sunt versatile, ușor de preparat, cu o calitate nutrițională ridicată.
• În funcție de toleranța individuală, antecedentele patologice personale și obligatoriu în contextul unui stil de viață activ și diete echilibrate, predominant bazată pe plante și alimente integrale, minimum procesate, consumul moderat de ouă ar putea reduce markerii inflamatori și glicemici, cu un imact minim sau neutru asupra profilului lipidic.
• În lipsa efectelor adverse cardiovasculare demonstrate, consumul regulat de ouă ar putea contribui pozitiv la creșterea complianței pacienților cu prediabet și diabet tip 2 la managementul nutrițional, esențială pentru îmbunătățirea controlul glicemic și prevenirea sau întârzierea instalării complicațiilor aferente bolii.
• Pentru reducerea riscului cardiovascular,limitarea aportului de grăsimi saturate și de carbohidrați rafinați, în special de proveniență industrială, renunțarea la fumat, creșterea gradului de activitate fizică etc. sunt recomandări mult mai eficiente decât limitarea aportului de ouă sub 6 sau mai puține pe săptămână.
• Consultă medicul diabetolog sau dieteticianul pentru optimizarea dietei și stabilirea unui aport ideal de ouă în funcție de toleranța și preferințele personale, fără a depăși necesarul permis de grăsimi și acizi grași saturați adaptat pentru nevoile nutriționale individuale.
  
• Pe lângă terapia nutrițională medicală la pacienții cu diabet tip 2, monitorizarea glicemiilor, administrarea corectă, neîntreruptă a medicației, screening-ul complicațiilor și controlul medical regulat sunt esențiale pentru controlul bolii și prevenția complicațiilor aferente.
  

Află direct de la specialistul în diabet, nutriție și boli metabolice care sunt recomandările principale pentru pacienții cu diabet tip 2.

Surse: Medscape
Cambridge University Press