Semne ale deficitului de minerale

În rândul persoanelor adulte, care adoptă o alimentație echilibrată, deficitul de minerale apare în mod excepțional, acesta fiind mult mai frecvent întâlnit în rândul copiiilor, datorită aportului alimentar variabil şi perioadei de creştere.
Cele şase macrominerale indispensabile organismului uman sunt calciul, magneziul, sodiul, potasiul, fosforul şi clorul, în doză de 0, 3-2 grame fiecare.
Cele nouă microminerale necesare organismului uman sunt reprezentate de seleniu, zinc, iod, fluor, crom, cupru, fier, molibden şi mangan. Aceste microminerale sunt necesare în cantități foarte reduse în organism.
Prezența unor cantități crescute de microminerale sau macrominerale în organism, care depăşesc doza necesară, pot duce la toxicitate, unele dintre ele având chiar efect cancerigen (precum cromul). [1], [2], [3], [4]

Cauze şi factori de risc

Singurul deficit de minerale care pot apărea spontan în organism este deficitul de zinc, fier sau iod.
Factorii de risc care pot determina apariția deficitului de minerale în organism sunt reprezentate de următoarele afecțiuni sau condiții patologice:

• - Boli genetice (precum boala Wilsob, hemocromatoza etc. )
• - Nutriția parenterală (frecventă în cazul bolnavilor internați)
• - Diete restrictive
• - Tulburări ereditare de metabolism
• - Dializa renală. [1], [2], [3], [4]

Semne şi simptome

Fierul este un mineral existent în aproximativ toate produsele alimentare (carne, legume, fructe, făină de soia etc. ), cu excepția produselor lactate, cu rol în eliberarea hemoglobinei, mioglobinei şi a altor enzime din organism. Deficitul de fier în organism poate determina anemie feriprivă, cheiloză angulară, glosită şi sindromul pica.

Zincul este un micromineral prezent în cantități crescute în produsele din carne, ouă, cereale integrale şi alune, cu rol în menținerea integrității pielii, stimularea creşterii la copii, vindecarea plăgilor şi elaborarea enzimelor din organism. Deficitul de zinc poate întârzia procesul de creştere şi maturare sexuală, poate determina apariția hiogeuziei şi a hipogonadismului.
Alte manifestări clinice specifice deficitului de zinc în organism sunt reprezentate de: alopecie, hipospermie, anorexie, tulburări imunologice, anemie, întârzierea vindecării plăgilor, dermatite, letargie, nictalopie.
De asemenea, deficitul sever şi prelungit de zinc poate determina apariția acrodermatitei enteropatice, o afecțiune genetică transmisă pe cale autosomal recesivă rară, caracterizată prin dermatită psoriaziformă localizată cu predominanță periocular, perioral şi perinazal, însoțită de paronichie, căderea părului, scăderea sistemului imunitar, infecții recurente, diaree, întârzierea procesului de creştere la copii.

Seleniul este prezent în majoritatea produselor alimentare şi intră în componența glutation-peroxidazei şi a altor enzime cu rol în deiodinarea hormonilor tiroidieni. Deficitul de seleniu poate duce la apariția slăbiciunii musculare şi a bolii Keshan (cardiomiopatia virală).

Fluorul este un micromineral prezent în cantități crescute în componența fructelor de mare, a cerealelor, a legumelor, a ceaiului şi a cafelei. Fluorul participă la procesul de formare a dinților şi a oaselor. Deficitul de fluor în organism poate determina apariția cariilor dentare şi a osteoporozei. De asemenea, pătarea şi corodarea dinților permanenți poate fi datorată deficitului de fluor în organism.

Iodul este prezent din abundență în sarea iodată, fructele de mare, produsele lactate, ouă şi apa potabilă. Deficitul de iod în organism poate determina apariția următoarelor afecțiuni: guşa simplă, surdomutitate, cretinism, perturbarea dezvoltării creierului şi a dezvoltării fetale în timpul vieții uterine.
Totodată, deficitul de iod poate duce la scăderea fertilității, apariția avortului spontan, creşterea riscului de făt mort intrauterin şi a mortalității infantile, apariția hiotiroidismului la sugari şi creşterea incidenței malformațiilor congenitale.

Manganul este un macromineral prezent în componența fructelor şi a legumelor verzi, a cerealelor integrale, a ceaiului şi a fructelor oleaginoase. Manganul intră în componența unor enzime precum fosfoenolpiruvat carboxikinaza, dismutaza mangan-superoxid şi glicoziltransferaza şi asigură menținerea unei structuri normale a oaselor. Deficitul de mangan nu a fost complet studiat. A fost studiat un singur caz de deficit de mangan care a prezentat valori scăzute ale colesterolului seric, valori serice crescute a fosfatazei alcaline şi dermatită herpetiformă.

Molibdenul este un micromineral prezent în componența produselor lactate, cerealelor integrale şi legumelor, care intră în componența unor enzime precum sulfitoxidaza, aldehidoxidaza şi xantindehidrogenaza. Deficitul de molibden în organism poate determina apariția cefaleei, tahicardiei, tahipneei, grețurilor şi vărsăturilor, iar în formele severe, apariția comei.

Cuprul se găseşte în cantități crescute în componența produselor de origine animală, legumelor uscate, fructelor oleaginoase, fructelor de mare, ciupercilor şi a cerealelor integrale. Cuprul intră în componența unor enzime din organism şi participă la procesul de formare a oaselor. Deficitul de cupru determină apariția anemiei la copii, apariția sindromului Menkes, perturbarea calcificării osoase şi apariția anemiei hipocrome.
Sindromul Menkes sau carența ereditară de cupru, este o afecțiune genetică caracterizată prin diaree, vărsături, retard mental sever, hiopigmentare, enteropatii cu pierdere de proteine, păr rar, creț sau drept şi apariția unor modificări osoase.

Cromul este un micromineral prezent în drojdia de bere, carnea procesată, condimente şi cereale integrale, care asigură toleranța organismului la glucoză. Deficitul de crom determină apariția intoleranței la glucoză.

Calciul este un macromineral care se găseşte din abundență în componența produselor lactate. Calciul asigură integritatea oaselor, asigură buna funcționare a musculaturii (în special a miocardului), participă la activarea unor enzime în organism şi intervine în cadrul proceselor de coagulare a sângelui. Deficitul de calciu în organism poate duce la apariția spasmofiliei şi a tetaniei. Deficitul de calciu se caracterizează clinic prin: tremor, tulburări de memorie, slăbiciune, insomnie, oboseală, amorțeli, tulburări de personalitate, anxietate, depresie, mialgii, tahicardie, palpitații.

Magneziul este un macromineral prezent în cantități crescute în produsele din carne, legume, fructe oleaginoase, lapte de soia, produse lactate, cereale integrale (grâu, ovăz), pâine şi produse din făină de grâu integrală. În organism magneziul are rol în îmbunătățirea digestiei, metabolizarea carbohidraților şi a glucozei, îmbunătățirea funcției respiratorii, creşterea densității osoase, transportul ionilor de sodiu, potasiu şi calciu la nivelul membranelor celulare, combaterea oboselii şi a extenuării fizice şi psihice. Deficitul de magneziu poate determina apariția următoarelor manifestări clinice: anxietate, depresie, oboseală fizică şi psihică, extenuare, cefalee, nervozitate, iritabilitate, crampe şi spasme musculare, aritmii, palpitații, grețuri, inapetență, diaree, constipație.

Fosforul este un macromineral pezent în cantități crescute în produsele din carne, ouă, peşte şi cereale integrale. Fosforul ajută la menținerea integrității structurii dentare, realizarea contracției musculare, transmiterea impulsurilor nervoase la creier şi muşchi, filtrarea toxinelor la nivel renal, menþinerea unui ritm cardiac regulat, stocarea şi utilizarea corespunzătoare a energiei. Deficitul de fosfor în organism poate duce la apariția durerilor osoase şi articulare, oboselii, inapetenței, stărilor de anxietate şi iritabilitate şi la afectarea proceselor de dezvoltare osoasă în copilărie.

Potasiul este un mineral prezent în cantități crescute în componența unor fructe (precum banane, avocado, pepene roşu) şi legume (precum ciuperci, roşii, cartofi, spanac, fasole albă), în componența iaurtului şi a somonului. În organism potasiul are rol în transmiterea impulsurilor nervoase, asigură capacitatea muşchilor de a se contracta, reglează activitatea cardiacă, ajută la reglarea metabolismului, creşte tonusul muscular şi menține echilibrul sistemului nervos. Deficitul de potasiu în organism poate determina apariția unor manifestări clinice, precum spasme musculare, slăbiciune musculară, mialgii, rigiditate şi crampe musculare, balonare, dureri abdominale colicative, constipație, palpitații, amorțeli, parestezii, amețeli, scăderea tensiunii arteriale, senzația permanentă de sete.

Sodiul este un macromineral care se găsește în sarea de bucătărie, lapte, țelină, sfecla de zahăr și apa plată. Sodiul asigură echilibrul hidrosalin în organism, participă alături de alte elemente la desfășurarea corespunzătoare a activității nervoase și musculare, menține ph-ul sanguin în limite normale și asigură homeostazia mediului intern. Deficitul de sodiu în organism poate determina apariția unor manifestări clinice precum anorexie, cefalee, grețuri, văsături, somnolență, agitație, confuzie, incontinență, edem cerebral, bradicardie, mioclonii, convulsii, insuficiență respiratorie, areflexie, comă. [1], [2], [3], [4]