L-citrulina din pepenele roșu și beneficiile cardiovasculare

Studiul din cadrul Federal University of Rio de Janeiro (UFRJ), Brazilia, publicat în octombrie 2025 în revista Nutrients, investighează potențialul cardiovascular al L-citrulinei obținute exclusiv prin consumul de pepene roșu. Studiul are ca obiectiv analiza critică a dovezilor actuale privind efectele biochimice, hemodinamice și vasculare ale acestui aminoacid, alături de caracterizarea compoziției nutriționale și bioactive a diferitelor părți comestibile ale fructului.
Revizuirea subliniază potențialul pepene­lui roșu ca sursă sustenabilă și accesibilă de L-citrulină bioactivă, capabilă să stimuleze sinteza de L-arginină și oxid nitric, cu efecte favorabile asupra tensiunii arteriale, rigidității vasculare și funcției endoteliale.

Context

Oxidul nitric (NO) este principalul mediator endotelial al relaxării musculaturii vasculare, produs prin metabolizarea L-argininei sub acțiunea enzimelor nitric oxide synthases (NOS). Deficiența de NO, cauzată de stres oxidativ și inflamație cronică, contribuie la dezvoltarea hipertensiunii arteriale, aterosclerozei și disfuncției endoteliale.

Deși L-arginina poate fi administrată oral, o mare parte din aceasta este metabolizată la nivel gastrointestinal și hepatic, limitându-i eficiența. Prin contrast, L-citrulina — un aminoacid neproteic abundent în pepenele roșu — nu este supusă metabolismului hepatic de prim pasaj, fiind transportată direct către rinichi, unde este convertită în L-arginină și, ulterior, în oxid nitric. Acest mecanism face ca L-citrulina să fie un precursor mai stabil și mai eficient pentru creșterea disponibilității sistemice de NO.

Despre studiu

Autorii au structurat analiza ca o revizuire narativă asupra compoziției nutriționale și funcționale a pepenelui roșu și asupra efectelor fiziologice ale L-citrulinei ingerate natural, fără suplimente sintetice.

Compoziția pepenelui roșu

• Pepenele roșu (Citrullus lanatus) este format din aproximativ 68% pulpă, 30% coajă și 2% semințe, fiecare având o compoziție distinctă.

• Pulpa conține 90–92% apă și 30–46 kcal/100 g, fiind bogată în carotenoizi (în special licopen și β-caroten), vitamina C, colină și potasiu.

• Coaja (considerată adesea deșeu) prezintă concentrații ridicate de L-citrulină (0,06–0,5 g/100 g) și un conținut caloric de circa 130 kcal/100 g, fiind propusă pentru utilizare în produse concentrate sau microîncapsulate.

• Semințele sunt cele mai dense energetic (354–560 kcal/100 g), conținând 32–50% proteine și până la 50% lipide, bogate în acizi grași nesaturați (în special linoleic).

Pentru atingerea unei doze minime eficiente de L-citrulină (≈3 g/zi), ar fi necesar consumul a 1–3 kg de coajă sau 2,5–5 kg de pulpă proaspătă de pepene roșu. În consecință, autorii propun concentrarea și deshidratarea produsului pentru obținerea unor forme standardizate (pudră sau extracte lichide), ușor de dozat și administrat.

Compuși bioactivi

Pe lângă L-citrulină, pepenele roșu conține:

• Polifenoli (1–4,5 mg echivalenți acid galic/100 g), inclusiv quercetină, naringenină, acid ferulic, sinapic și galic.

• Carotenoizi: licopenul reprezintă 90–95% din totalul carotenoizilor din pulpa roșie, iar β-carotenul 5–10%.

• Cucurbitacine: triterpene cu activitate antiinflamatoare și antitumorală, capabile să inhibe ciclooxigenaza-2 și sinteza prostaglandinelor.

Acești compuși acționează sinergic, exercitând efecte antioxidante, antiinflamatoare și vasoprotectoare, cu rol potențial în prevenția bolilor cardiovasculare.

Metabolismul și farmacocinetica L-citrulinei

• L-citrulina este absorbită la nivelul ileonului și jejunului prin transportatori dependenți de sodiu.

• Odată ajunsă în circulație, aceasta nu este metabolizată hepatic, ci este convertită în rinichi în L-arginină, prin acțiunea argininosuccinate synthase și argininosuccinate lyase.

• Aproximativ 75–80% din L-citrulina circulantă este utilizată în acest proces, acoperind până la 60% din sinteza endogenă de L-arginină.

Administrarea orală de L-citrulină duce la o creștere susținută a concentrației plasmatice de L-arginină și a nivelului de oxid nitric, mai eficientă decât suplimentarea directă cu L-arginină. În plus, L-citrulina inhibă activitatea arginazei, reducând degradarea L-argininei și prevenind disfuncția endotelială.

Toleranța digestivă este superioară celei a L-argininei, nefiind raportate reacții adverse gastrointestinale semnificative nici la doze de 15 g/zi. Doza minimă eficientă este de 3 g/zi, iar cea maximă de 12 g/zi.

Rezultate

Efectele cardiovasculare ale ingerării L-citrulinei din pepenele roșu au fost documentate în mai multe studii clinice:

• Într-un studiu crossover la adulți prehipertensivi, 6 săptămâni de suplimentare cu pepene roșu (2,7 g L-citrulină + 1,3 g L-arginină) au redus tensiunea arterială centrală și periferică și indicele de rigiditate arterială (p < 0,05).

• O formulare concentrată de pulbere de pepene roșu (4 g L-citrulină + 2 g L-arginină) a produs efecte similare, cu scăderea presiunii arteriale și îmbunătățirea reflexului carotidian la adulți obezi și prehipertensivi.

• Într-un studiu pe subiecți supraponderali, administrarea separată de pulpă, coajă și semințe a determinat creșterea plasmatică a L-citrulinei și L-argininei, dar fără modificări semnificative ale dilatării fluxului mediat (FMD), probabil din cauza numărului redus de participanți (n = 6).

• În studii la persoane sănătoase, consumul de 500 mL sau 360 mL suc de pepene roșu timp de 2–4 săptămâni nu a produs modificări hemodinamice, sugerând că efectele benefice sunt mai pronunțate la indivizi cu disfuncție endotelială preexistentă.

• Administrarea acută de suc concentrat de pepene sălbatic (162 mg L-citrulină + 30 mg L-arginină) a determinat scăderea rigidității arteriale și creșterea fluxului sangvin tibial posterior la femei sănătoase, în timp ce microîncapsularea cojii de pepene (4 g L-citrulină) a arătat protecție vasculară după ischemie-reperfuzie.

Autorii concluzionează că persoanele cu risc cardiovascular ridicat — vârstnici, obezi, sau cu sindrom metabolic — prezintă cea mai mare sensibilitate la efectele benefice ale L-citrulinei, datorită deficitului inițial de NO. În schimb, la indivizii sănătoși și activi, rezerva endotelială deja optimă limitează impactul suplimentării.

Sunt recomandate studii randomizate, dublu-orb, de lungă durată (peste 2 luni), cu evaluarea dozei-efect și cu includerea populațiilor la risc, pentru a valida utilizarea pepenelui roșu ca nutraceutic natural în prevenția și managementul bolilor cardiovasculare.

Concluzii

Revizuirea subliniază potențialul pepene­lui roșu ca sursă sustenabilă și accesibilă de L-citrulină bioactivă, capabilă să stimuleze sinteza de L-arginină și oxid nitric, cu efecte favorabile asupra tensiunii arteriale, rigidității vasculare și funcției endoteliale.

Totodată, carotenoizii, polifenolii și cucurbitacinele din matricea fructului contribuie la reducerea stresului oxidativ și inflamației, amplificând beneficiile vasculare ale L-citrulinei. Limitările actuale ale cercetării derivă din durata scurtă a studiilor clinice și absența analizelor asupra interacțiunilor cu medicamente antihipertensive sau antidiabetice.

Prin urmare, pepenele roșu este prezentat nu doar ca aliment funcțional, ci și ca resursă strategică pentru dezvoltarea de nutraceutice destinate prevenirii bolilor cardiovasculare și susținerii sănătății vasculare, oferind o direcție promițătoare pentru cercetarea nutrițională și medicina preventivă.