Hidroxitirozolul - compusul fenolic din măsline cu potențial neuroprotector confirmat

În septembrie 2025, Lorena Martínez-Zamora, cercetătoare la Universitatea Miguel Hernández din Spania, a publicat în revista Foods o amplă analiză ce sintetizează cele mai recente dovezi științifice privind hidroxitirozolul – un compus fenolic derivat din măsline – și potențialul său neuroprotector, cu accent pe mecanismele moleculare, dovezile preclinice și studiile clinice emergente.

Context

Hidroxitirozolul este considerat unul dintre cei mai importanți compuși bioactivi din fructele și frunzele de măslin, fiind recunoscut pentru multiple proprietăți benefice asupra sănătății: antioxidante, antiinflamatoare, antitumorale, antidiabetice, antimicrobiene, cardioprotectoare, neuroprotectoare, de susținere a funcției cognitive și imunomodulatoare.

De peste două decenii, interesul pentru acest compus a crescut semnificativ. Autoritățile europene și americane – EFSA (Autoritatea Europeană pentru Siguranța Alimentară), AESAN (Agenția Spaniolă pentru Siguranță Alimentară) și FDA (Food and Drug Administration) – au evaluat siguranța sa pentru uz alimentar. FDA consideră Hidroxitirozolul sigur până la o doză de aproximativ 5 mg per porție și 51 mg pe zi per persoană, iar EFSA a emis o opinie pozitivă privind utilizarea sa în alimente funcționale ca antioxidant natural.

Despre studiul actual

Articolul lui Martínez-Zamora oferă o analiză integrativă a datelor preclinice, clinice și tehnologice disponibile până în prezent privind utilizarea Hidroxitirozolului ca agent neuroprotector.

Biodisponibilitatea cerebrală a Hidroxitirozolului

După ingestie, Hidroxitirozolul este absorbit intestinal, metabolizat hepatic și apoi distribuit sistemic. Dovezile actuale arată că atât Hidroxitirozolul, cât și metaboliții săi pot traversa bariera hemato-encefalică și se pot acumula în țesutul cerebral.
În modelele experimentale, compusul a demonstrat capacitatea de a:

• modula activitățile neuroimune,

• activa căile antioxidante,

• regla axa memorie–cogniție–stare afectivă,

• influența metabolismul dopaminergic în regiuni precum hipocampul și cortexul.

Mecanisme neurovasculare și neuroimune

Protecția neurovasculară

Studiile preclinice au arătat că Hidroxitirozolul reduce stresul oxidativ vascular, susține funcția endotelială și integritatea barierei hemato-encefalice, menține biodisponibilitatea oxidului nitric, și îmbunătățește conectivitatea neuronală și funcțiile cognitive.
Efectele sale sunt mediate în principal prin activarea robustă a căii Keap1–Nrf2–ARE, un mecanism antioxidant esențial la nivel neuronal și endotelial.

• Hidroxitirozolul induce translocarea nucleară a factorului Nrf2, ceea ce determină upreglarea genelor antioxidante, creșterea capacității mitocondriale antioxidante și reducerea deteriorării oxidative a proteinelor și ADN-ului.

Modularea neuroimună

La nivel imun, Hidroxitirozolul reduce producția citokinelor proinflamatorii în microglia – celulele rezidente imune ale creierului.
Mai mult, compusul inhibă căile NF-κB/MAPK și inflamazomul NLRP3, mecanisme centrale implicate în neuroinflamația din boala Parkinson.
Aceste rezultate, obținute predominant în modele celulare și animale, oferă o bază biologică solidă pentru efectele sale neuroprotectoare, prin suprimarea consistentă a semnalizării proinflamatorii în sistemul nervos central.

Mecanisme dopaminergice și efecte comportamentale

Structura chimică a hidroxitirozolului este identică cu cea a 3,4-dihidroxifenilethanolului (DOPET), un metabolit endogen al dopaminei. Această similaritate îi conferă o dublă acțiune:

• antioxidantă, prin reducerea stresului oxidativ dopaminergic,

• modulatorie, prin reglarea sintezei catecolaminelor.

În modele de stres și neurotoxicitate, Hidroxitirozolul a demonstrat capacitatea de a îmbunătăți comportamentele motivaționale, prin modificarea funcțiilor mezolimbice.
În modelele de stres cronic, administrarea de Hidroxitirozol a condus la:

• creșterea preferinței pentru sucroză (indicator al motivației și al stării emoționale),

• reducerea comportamentului de imobilitate,

• activarea căilor antioxidante,

• diminuarea inflamației neuronale,

• îmbunătățirea plasticității sinaptice în circuitele de recompensă.
  Aceste rezultate, deși încă preclinice, indică un potențial promițător pentru tulburările dopaminergice și afective la om.

Evidențe clinice privind funcția neuroprotectoare

Mai multe studii clinice randomizate și pilot au raportat că suplimentarea cu Hidroxitirozol pur, uleiuri de măsline bogate în Hidroxitirozol sau alimente funcționale ce conțin Hidroxitirozol este asociată cu:

• îmbunătățirea circulației cerebrale,

• stabilizarea barierei hemato-encefalice,

• modularea răspunsului neuroimun.

Rezultatele din studii pe animale confirmă capacitatea Hidroxitirozolului de a preveni declinul cognitiv, prin reglarea factorilor neurotrofici și inflamatori, însă aceste descoperiri necesită validare în studii clinice extinse.

Date umane recente

• Administrarea zilnică cronică a 7–15 mg de Hidroxitirozol îmbunătățește echilibrul oxidativ vascular, inflamația de grad scăzut și funcția endotelială.

• O doză unică de 30–60 mg determină ameliorări rapide ale răspunsului oxidativ și vascular.

• Suplimentele din „perle de măslin deșertic” bogate în Hidroxitirozol și oleuropeină au îmbunătățit memoria compozită și viteza psihomotorie după 8–12 săptămâni, însoțite de creșterea performanțelor de atenție și integrare motor–cognitivă la adulții vârstnici.

• Într-un studiu pediatric, Hidroxitirozolul a ameliorat semnificativ calitatea vieții la copii cu boli mitocondriale, prin mecanisme mitocondriale și Nrf2-dependente, ce contribuie la homeostazia neuroimună și sinaptică.

Deși aceste date sunt promițătoare, autoarea subliniază caracterul preliminar al dovezilor și necesitatea unor studii farmacocinetice și farmacodinamice armonizate pentru a stabili dozele optime și eficiența clinică reală.

Dezvoltarea alimentelor îmbogățite cu Hidroxitirozol

Frunzele de măslin, bogate în oleuropeină și hidroxitirozol, reprezintă sursa cea mai potrivită pentru dezvoltarea alimentelor funcționale cu rol neuroprotector.
Totuși, gustul amar caracteristic al acestor compuși limitează acceptabilitatea produselor. Se explorează strategii pentru reducerea amărelii, precum:

• complexarea cu ciclodextrine,

• microîncapsularea sau microemulsiile,

• adăugarea agenților de aromatizare.

În paralel, au fost dezvoltate metode complementare de integrare a Hidroxitirozolului în produse alimentare reale:

• transfer din uleiul de măsline extravirgin prin imersie,

• modificarea enzimatică a uleiurilor comestibile,

• valorificarea subproduselor de măslin în băuturi și produse de panificație,

• încorporarea în ambalaje active.

Cercetările viitoare trebuie să urmărească standardizarea dozei de Hidroxitirozol, optimizarea biodisponibilității și stabilității industriale, dar și analize expunere–răspuns și biomarkeri specifici pentru a susține posibile declarații nutriționale și de sănătate privind efectele sale asupra creierului.

Concluzie

Analiza realizată de Lorena Martínez-Zamora conturează o imagine complexă a hidroxitirozolului ca agent neuroprotector cu potențial translational ridicat. Dovezile actuale arată că acest compus derivat din măsline poate reduce stresul oxidativ și inflamația cerebrală, menține integritatea vaselor cerebrale și susține funcțiile cognitive și dopaminergice.
Deși rezultatele clinice la om sunt încă în fază incipientă, convergența datelor preclinice, clinice și nutriționale poziționează Hidroxitirozol drept un candidat promițător pentru nutraceuticele destinate sănătății cerebrale și pentru dezvoltarea de alimente funcționale neuroprotectoare.