Paradoxul dietei franceze

Paradoxul francez face referire la rata scăzută de mortalitate de cauză cardiovasculară într-o țară în care factorii de risc clasici pentru astfel de afecțiuni nu sunt mai puțini prevalenți comparativ cu alte regiuni industrializate și unde dieta tradițională este bogată în grăsimi, în special din cele saturate, iar consumul de alcool poate fi considerat ușor peste medie, mai ales cel de vin roșu.

Conceptul a fost formulat în jurul anilor 1891 de către Samuel Black, în urma rezultatelor studiilor epidemiologice realizate, care au remarcat o incidență redusă a patologiilor cardiovasculare și implicit a mortalității specifice din aceste cauze în rândul populației franceze, asemănătoare valorilor regăsite în rândul populațiilor mediteraneene. Paradoxul constă în înregistrarea acestor valori în lipsa factorilor protectori cardiovasculari caracteristici dietei mediteraneene. (1)


Dieta tradițională franceză poate fi caracterizată printr-un consum crescut de fructe, vegetale, vin, pește, dar și de alte produse de origine animală cum sunt lactatele, carnea albă și untul, acestea din urmă aducând un aport semnificativ de grăsimi saturate naturale și colesterol alimentar. (2)

Teorii ale paradoxului francez

De-a lungul timpului au fost vehiculate multiple teorii cu privire la factorii care au condus la apariția acestui paradox dintre care consumul de alcool, mai ales de vin roșu, și o serie de factori dietetici au fost printre cei mai studiați.

Consumul de alcool – etanol versus resveratrol

Deși cauzalitatea nu a fost demonstrată în ceea ce privește paradoxul francez, atât consumul cumpătat de vin roșu în mod specific, dar și aportul moderat de băuturi alcoolice (etanol) ar putea manifesta efecte protective asupra sistemului cardiovascular (antiaterosclerotice și antitrombotice).

Unul dintre mecanisme este mediat prin intermediul creșterii concentrațiilor plasmatice de HDL-colesterol (particule de colesterol cu densitate proteică crescută sau colesterol „bun”).

Cu toate acestea, rezultatele studiilor care au analizat astfel de asocieri nu iau în calcul variabilitatea biologică a concentrațiilor serice a HDL-colesterolului sau contribuția  unor co-factori ai stilului de viață (dieta, supraponderea sau obezitatea, gradul de activitate fizică zilnică, etc.) pentru a justifica paradoxul francez.

Studiile epidemiologice au observat o posibilă asociere între consumul moderat de alcool de maxim 20 – 30 g etanol într-o zi, conform recomandărilor stabilite pentru populația franceză, și reducerea riscului cardiovascular cu circa 40%, reducere datorată efectului antiagregant plachetar. (3)

Asocierea inversă între consumul de alcool moderat și reducerea riscului de boli coronariene a fost remarcată în multiple studii observaționale. Mecanismele care justifică acest efect includ, pe lângă creșterea concentrației plasmatice de HDL-colesterol, reducerea agregabilității plachetare și a factorilor de coagulare, ameliorarea funcției endoteliale și diminuarea inflamației la nivelul endoteliului vascular.

Un alt efect protector cardiovascular, de această dată specific consumului de vin roșu, s-ar părea că se datorează conținutului bogat al acestei băuturi în polifenoli, dintre care cel mai studiat este resveratrolul, care manifestă activitate antioxidantă intensă la nivelul organismului, este antiagregant plachetar și vasodilatator.

Studiile preclinice, realizate în special pe modele animale au indicat o relație doză-efect între rezveratrol și reducerea riscului cardiovascular. Cu toate acestea, rezultatele sunt dificil de obținut în afara mediului controlat din laborator. Dozele dietetice de resveratrol diferă în funcție de cantitatea consumată de alimente sursă, de proveniența acestor alimente, de gradul de procesare; prin urmare ar putea fi insuficiente pentru obținerea efectele farmacologice ale resveratrolului.

Resveratrolul este un compus biologic activ care se regăsește și în alte surse dietetice (struguri, fructe de pădure, alune, ciocolată, etc.), iar un studiu publicat în 2014 în jurnalul științific JAMA Internal Medicine a încercat să determine influența resveratrolului din dietă asupra sănătății, în special a sănătății cardiovasculare, la oameni. În urma analizei epidemiologice care a inclus 783 adulți cu vârsta peste 65 de ani nu a putut fi confirmată această ipoteză. (4)

Deși asocierea consumului moderat de vin roșu și reducerea incidenței și mortalității din cauze cardiovasculare datează de cel puțin 2 decenii, nu s-a putut stabili dacă beneficiile observate atât în cadrul studiilor preclinice, dar și în urma studiilor populaționale, reflectă efectele fiziologice directe ale consumului moderat de vin și implicit al aportului dietetic de resveratrol sau dacă acestea sunt consecința altor factori dietetici, ambientali, etc.

Prin urmare, influența consumului de alcool și în special de vin roșu asupra incidenței bolilor cardiovasculare și a mortalității specifice este controversată și complexă.

 

Usturoiul

Studiile epidemiologice au remarcat o corelație inversă între consumul de usturoi și progresia afecțiunilor cardiovasculare. Compușii biologici prezenți în usturoi au rol în reducerea agregării plachetare, inhibarea enzimelor implicate în procesul de lipogeneză, prevenirea oxidării particulelor de LDL-colesterol (colesterol cu particule proteice reduse,sau colesterol „rău”), creșterea statusul antioxidant și inhibarea enzimei de conversie a angiotensinei.

Acești compuși sunt reprezentați în principal de sulfide, saponine, fosfor, potasiu, sulf, zinc și concentrații moderate de seleniu și vitamine. Usturoiul este de asemenea bogat în compuși fenolici.

În ciuda conținutului foarte concentrat în nutrienți, studiile nu au fost conclusive în privința rolului usturoiului în prevenția cardiovasculară, în special în reducerea colesterolului seric.

Deși în urma studiilor preclinice realizate pe modele animale au fost identificate o serie de mecanisme prin intermediul cărora usturoiul ar putea interveni în favoarea sănătății cardiovasculare, complexitatea și multicauzalitatea acestui grup de afecțiuni nu permit stabilirea unei relații cauzale între consumul uman de usturoi și reducerea incidenței și mortalității cardiovasculare. (5)

Rolul acidului folic

O trăsătură comună a regiunilor care prezintă o incidență scăzută a mortalității din cauze cardiovasculare este consumul crescut de fructe și vegetale. Studiile epidemiologice au remarcat o asociere inversă între consumul de fructe și vegetale, conform recomandărilor nutriționale, și mortalitatea din cauze coronariene.

Deși inițial a fost discutat rolul vitaminelor antioxidante în obținerea efectelor cardioprotective, dovezile științifice nu au putut susține această teorie. Pentru a justifica ipoteza, s-a luat în considerare conținutul bogat în acid folic al acestei grupe alimentare și rolul folatului în reducerea concentrației plasmatice a homocisteinei. Chiar și cantități reduse spre moderate de homocisteină în plasmă ar putea consitui un factor de risc major în apariția aterosclerozei coronariene, cerebrale și a arterelor periferice. (6)

Alți factori dietetici și de stil de viață

Activitatea fizică regulată, parte dintr-un stil de viață sănătos, ar putea explica parțial paradoxul francez și variabilitatea regională a mortalității cardiovasculare observată între Franța și Irlanda de Nord, conform studiului PRIME (Prospective Epidemiological Study od Myocardial Infarction), care a inclus 10,592 bărbați cu vârsta cuprinsă între 60 – 59 ani. S-a constatat astfel că, subiecții care au desfășurat activități fizice recreaționale în mod regulat, cu un consum crescut de energie, în special bărbații francezi, au înregistrat o incidență redusă a afecțiunilor cardiovasculare, după 5 ani de la inițierea studiului. (7), (10)

Un alt concept complex formulat pentru a explica paradoxul francez este reprezentat de dieta pentru sănătatea inimii („diet-heart hypothesis”). Aceasta a înlocuit „ipoteza grăsimilor și a colesterolului”, conform căreia acestea jucau rolul principal în etiologia aterosclerozei și care nu se putea aplica populației franceze, a cărei dietă era carcaterizată printr-un aport crescut de lipide saturate și colesterol alimentar, iar mortalitatea din cauze coronariene era semnificativ redusă.

Acest concept include rolul global al dietei și exclude fragmentarea în componente nutriționale pentru a explica factorii de risc (grăsimile, colesterolul, consumul excesiv de alcool, sedentarismul, etc.) sau factorii protectivi (consumul moderat de alcool, substanțele bioactive conținute de usturoi, acidul folic din dietă). De exemplu, consumul moderat de alcool, în special de vin, este frecvent asociat cu obiceiuri alimentare și comportamente ale stilului de viață sănătoase, care pot influența starea de sănătate. Prin urmare, aportul de etanol reprezintă doar un aspect al paradoxului francez. (11)
 
Un punct cheie al acestei ipoteze îl reprezintă atitudinea față de alimente și rolul alimentației în viața de zi cu zi. Alimentația joacă un rol critic asupra stării de bine, constituind o sursă de plăcere, anxitetate și/sau stres, acestea din urmă manifestând o influență negativă asupra sănătății. Un studiu multi-cultural a remarcat faptul că francezii au o dietă complexă, orientată spre generarea de plăcere și satisfacție, departe de considerentele de sănătate care sunt asociate frecvent cu anxietate alimentară. (9), (10)

Unele circumstanțe citate anterior sunt discordante față de factorii clasici de risc crdiovascular, fapt care explică caracterul paradoxal, contrar adevărului unanim recunoscut, al acestora.

Singura teorie sustenabilă a paradoxului francez este reprezentată de consumul regulat și moderat de alimente care manifestă o acțiune sinergică nutraceutică asupra organismului și adoptarea unor comportamente echilibrate ale stilului de viață, printre care se numără activitatea fizică, gestionarea corectă a stresului, renunțarea la fumat și evitarea anxietății alimentare.