Cele mai populare diete în România anului 2016

În România supraponderea și obezitatea câștigă teren și a prezentat în ultimele decenii un trend crescător al frecvenței cazurilor. Studiul PONDERAS realizat în anul 2013 pe un eșantion reprezentativ de 1,608 români a concluzionat  următoarele:

• 56% dintre bărbații incluși în analiză suferă de obezitate și suprapondere, respectiv 48% dintre femei se confruntă cu aceeași situație;
• 18% dintre persoanele tinere cu vârste între 15 și 24 de ani prezintă suprapondere. (1)

Creșterea ponderală și modificarea compoziției corporale are loc în mod natural odată cu înaintarea în vârstă, însă aceasta este lentă, progresivă și nu prezintă în mod obligatoriu riscuri majore pentru sănătate dacă nu este plusată de patologii ce predispun la obezitate și/sau un stil de viață obezogen caracterizat prin supraalimentație și inactivitate fizică. Astfel s-a observat faptul că cele mai avansate forme de obezitate au fost întâlnite la persoanele cu vârste cuprinse între 45 și 64 de ani. (1)

În pofida disponibilității informațiilor nutriționale corecte în mediul online, atunci când se dorește pierderea kilogramelor în exces, acumulate în decursul anilor, multe persoane se găsesc în situația de a apela la o metodă rapidă de slăbit.

Din păcate, cele mai populare căutări pe web în anul 2016 în România nu au vizat modalități sănătoase, fără restricții, de a obține o greutate ideală, iar în graba după rezultate spectaculoase și diete „miracol” s-au evidențiat:

Dieta Rina

Dieta de 90 de zile pentru accelerarea metabolismului sau dieta Rina reprezintă un program comercial pentru pierderea în greutate. Această dietă propune consumul disociat al alimentelor în zile diferite, în funcție de principiul nutrițional dominant (proteine, carbohidrați), gastrotehnie și apartenența la grupe specifice alimentare (fructe și vegetale crude, legume și amidonoase preparate termic).


Aceste restricții cu privire la combinarea alimentelor sunt susținute de declarații precum că asocierea principiilor alimentare produc diverse reacții biochimice adverse la nivelul organismului, respectiv creșterea în greutate.

Se pierde însă din vedere faptul că alimentele reprezintă surse complexe de nutrienți per se: proteine, carbohidrați, lipide, minerale, vitamine, substanțe bioactive benefice la un loc.

De asemenea se subestimează capacitatea organismului de a digera și absorbi cu succes nutrimentele cu ajutorul sistemelor enzimatice potente care acționează asupra glucidelor, lipidelor și a proteinelor deopotrivă. Nu sunt secretate enzime specifice separat, pentru fiecare nutrient în parte, ci sucuri digestive constituite din combinații complexe de enzime. Dintre acestea se evidențiază secreția exocrină pancreatică în compoziția căreia se găsesc peste 10 tipuri diferite de enzime:

• enzime proteolitice, menite să scindeze proteinele până la stadiul terminal de aminoacizi,
• enzime glicolitice care finalizează digestia carbohidraților până la stadiul de monozaharide (glucoză, fructoză și galactoză), respectiv
• enzime lipolitice cu acțiune asupra digestiei grăsimilor.

Prin urmare nu se justifică efortul de a împărți pe zile grupele alimentare. Deși există unele combinații alimentare menite să potențeze biodisponibilitatea sau care inhibă absorbția unor nutrienți, acestea sunt rareori o cauză reală sau principală a tulburărilor de nutriție și se datorează de cele mai multe ori dezechilibrelor din dietă (excesul de fibre poate inhiba absorbția calciului și a fierului, excesul de proteine și/sau grăsimi ar putea reduce absorbția intestinală a calciului etc.).
 

Dieta disociată

Regimurile disociate au la bază tot principiul controversat al combinațiilor alimentare, premisă dezbătută anterior și care nu a depășit rigorile științifice pentru a fi atribuită managementului nutrițional al excesului ponderal.


În cadrul unui program de slăbire, variația zilnică sau în cadrul meselor a distribuției substratelor calorice (surse doar de proteine sau de carbohidrați, doar fructe sau altă grupă alimentară) nu contribuie suplimentar la pierderea în greutate sau sănătatea metabolică a organismului. Scăderea ponderală se datorează în principal restricției calorice și nu are loc ca urmare a compoziției meselor sau a distribuției specifice a nutrienților pe parcursul zilei. (2)

Dieta Dukan

Deși în prezent se cunoaște faptul că cifra afișată pe cântar sau valoarea estimativă a indicelui de masă corporală nu reprezintă indicatori fideli ai stării de sănătate sau ai unei greutăți sănătoase, de cele mai multe ori obiectivele dietelor popularizate în mediul online este modificarea numărului de kilograme. Acesta este și cazul dietei Dukan care impune numeroase reguli și restricții alimentare pe diferite perioade de timp, în funcție de greutatea țintă. De asemenea, fiziologia organismului și nevoile minime ale micro- și macronutrienților sunt complet ignorate. 


Un sondaj realizat pe un eșantion de 5000 de respondenți care au adoptat dieta Dukan a remarcat următoarele:

• 35% de respondenți au recâștigat greutatea pierdută în urma regimului în mai puțin de un an de la inițierea lui,
• 48% au recâștigat greutatea după 1 an,
• 64% într-un interval de 2 ani,
• 70% au recâștigat kilogramele pierdute în 3 ani de la adoptarea dietei, respectiv
• 80% într-o perioadă de 4 ani sau mai mult. Acest lucru atestă incapacitatea acestui regim de a fi eficient pe termen lung.

Mai mult decât atât, avantajul pierderii în greutate, chiar și pe termen scurt este însoțit de numeroase efecte secundare după cum și autorul Pierre Dukan admite:

• constipația, ca urmare a aportului deficitar de fibre dietetice și al excesului de proteine; acest neajuns încearcă să fie compensat cu ajutorul unei doze zilnice obligatorii de tărâțe de ovăz, prin menținerea unei activități fizice de minimum 20-25 de minute de mers pe jos și la alegere cu utilizarea uleiului de parafină sau a ceaiurilor cu efect laxativ;
• uscăciunea mucoaselor și respirație urât mirositoare;
• stări de oboseală cauzate de lipsa aportului optim de carbohidrați și depleția rezervelor de energie ale organismului;
• deficitele micronutriente, ca urmare a aportului inadecvat de fructe, vegetale, leguminoase, cerealiere în special în prima fază a dietei, care asigurau atât varietatea alimentară, dar mai ales a nutrienților ingerați;
• ciclurile de slăbire-îngrășare sau efectul yo-yo caracteristic dietelor hipocalorice predispun la modificarea compoziției corporale, mai exact în recâștigarea greutății prin acumulare de țesut adipos localizat central (distribuția abdominală a grăsimii), cea ce constituie un factor de risc metabolic și este asociată cu afecțiuni cronice precum diabetul, hipertensiunea arterială, boli cardiovasculare și steatohepatita non-alcoolică.
  

În afara faptului că este celebră, dieta Dukan nu este susținută de dovezi științifice clare, fiind profund criticată de către asociațiile de dietetică internaționale și alte agenții (British  Dietetic Association, French Agency for Food, Environmental and Occupational Health and Safety etc.)  în legătură cu deficiențele nutriționale și riscurile pe care le presupune această dietă. (3)

Dieta daneză

Dieta pentru modificarea metabolismului în 13 zile sau dieta daneză reprezintă un regim sever hipocaloric ce promite o scădere rapidă în greutate. Aceasta nu este în niciun caz o metodă potrivită pentru diminuarea excesului ponderal, cu atât mai mult dacă restricția calorică nu este inițiată sub supraveghere medicală și în absența unei suplimentări micronutriente adecvate.

Dieta ketogenică

Printre beneficiile asupra organismului promise de dieta ketogenică se numără în principal pierderea în greutate și diminuarea senzației de foame, ceea ce ar putea favoriza aderența pe termen lung la acest regim.

O parte din greutatea pierdută cu ajutorul dietei ketogenice se datorează diurezei, ce rezultă în urma depleției de glicogen și a cetonuriei, care favorizează creșterea eliminării sodiului pe cale renală și consecutiv a apei. O analiză sistematică care a inclus 107 de articole publicate în aproximativ 4 decenii în legătură cu dietele hipoglucidice și cele ketogenice a concluzionat faptul că pierderea în greutate a fost asociată cu restricția calorică, durata acesteia și greutatea inițială, și nu cu limitarea ingestiei carbohidraților caracteristice celor două tipuri de regim. (4), (5)

Inclusiv mecanismul principal de inducere al sațietății prin intermediul corpilor cetonici, de la care derivă denumirea acestei diete, poate fi atribuit restricției glucidice în general (palatabilitatea redusă a dietelor hipoglucidice, sațietatea precoce indusă de aportul relativ crescut de proteine în detrimentul celui de glucide, efectul termogenic superior al proteinelor, degradarea crescută a țesutului adipos ca urmare a nivelului redus de insulină circulantă în cazul aportului redus de carbohidrați etc.). Nu au fost găsite diferențe semnificative cu privire la instalarea sațietății între dietele normocalorice hipoglucidice (30% grăsimi, respectiv 40% carbohidrați din totalul de calorii) și dieta ketogenică (60% grăsimi, 5% glucide din totalul de calorii). (4), (6)

Efectele dietei hipoglucidice ketogenice obținute în urma reducerii greutății sunt însă contrabalansate de numeroasele efecte secundare cauzate de scurtcircuitarea metabolismelor energetice fiziologice, deoarece organismul este privat de sursa preferențială de energie reprezentată de carbohidrați (glucoză). (4)

Ce trebuie pus în balanță atunci când dorești să scazi în greutate printr-o dietă la modă

• Mecanismul prin care se promite pierderea kilogramelor este justificat din punct de vedere științific?
• Dieta este eficientă și sigură pentru pierdere ponderală, dar și pentru menținerea greutății?
• Cum influențează această dietă compoziția corporală (masa adipoasă versus masa musculară non-grasă), statusul micronutrienților (vitamine și minerale), parametrii metabolici (glicemie, presiune arterială, sensibilitatea la insulină, profil lipidic, acid uric, corpi cetonici)?
• În ce mod influențează apetitul și senzația de foame, bunăstarea psihologică și riscul de boli cronice?
• Ce efecte are dieta asupra insulinei și leptinei, hormonii care reglează pe termen lung ingestia și consumul energetic al organismului? (7)