Uleiul de pește și arterele noastre: noi dovezi privind efectul acizilor grași Omega-3

Un interviul realizat de Physionic (Dr. Nicholas Norwitz), cercetător în domeniul neuroștiințelor și fiziologiei moleculare la Harvard, explorează una dintre cele mai interesante întrebări din nutriția cardiovasculară contemporană: cum modifică acizii grași Omega-3 structura plăcilor aterosclerotice din artere.
Dr. Norwitz, cunoscut pentru abordarea sa analitică și bazată pe dovezi, analizează în acest material o serie de studii clinice și imagistice care arată nu doar că Omega-3 influențează compoziția plăcii arteriale, ci și că ar putea contribui la stabilizarea și reducerea riscului de ruptură a acesteia – un aspect cheie în prevenția infarctului miocardic și a accidentului vascular cerebral.

1. Ce se întâmplă, de fapt, în artere?

În debutul interviului, Dr. Norwitz pornește de la o întrebare provocatoare: „Ce-ar fi dacă uleiul de pește ar schimba arterele tale?”
Răspunsul, conform mai multor studii clinice, este afirmativ. Consumul de acizi grași Omega-3 — fie din suplimente (ulei de pește, ulei de krill) sau din alimentație (pește gras) — determină modificări măsurabile în compoziția plăcii aterosclerotice.

Ateroscleroza, procesul de formare a plăcilor de grăsime pe pereții arterelor, este una dintre cauzele majore ale bolilor cardiovasculare. Însă nu toate plăcile sunt egale în periculozitate.
Dr. Norwitz explică diferența dintre:

• Placa moale (non-calcificată) – instabilă, predispusă la rupere și formarea de trombi care pot bloca fluxul sangvin.

• Placa fibrotică sau calcificată – mai stabilă, cu risc mai mic de ruptură, deoarece este acoperită de o „capsulă” protectoare.

Pe baza acestor caracteristici, nu cantitatea totală de placă, ci tipul de placă determină riscul de evenimente cardiovasculare acute.

2. Ce arată studiile imagistice despre Omega-3 și placa arterială

Dr. Norwitz prezintă un studiu recent realizat prin angiografie coronariană CT, o metodă non-invazivă de evaluare a plăcii. În cercetare, două grupuri de participanți au fost comparate:

• Un grup care consuma acizi grași Omega-3;

• Un grup control, fără suplimentare.

Rezultatele imagistice au fost exprimate în unități Hounsfield, o măsură standard folosită pentru a evalua densitatea tisulară pe CT. Valorile ridicate (peste 100 HU) indică plăci mai fibrotice sau calcificate, deci mai stabile.

Analiza a arătat că participanții care consumau Omega-3 aveau plăci cu densitate mai mare, ceea ce sugerează o transformare a plăcilor moi în plăci mai stabile.
Mai mult, un alt parametru, Gcore, a arătat o scădere semnificativă statistic (p < 0.05) în grupul care lua Omega-3:

• 4.5 în grupul cu Omega-3, comparativ cu

• 7.4 în grupul control, valoare specifică plăcilor moi.

Această diferență confirmă că acizii grași Omega-3 pot remodela compoziția plăcii, reducând proporția celor instabile.

3. Putem avea încredere în aceste rezultate?

Deși concluziile sunt promițătoare, Dr. Norwitz subliniază limitările esențiale ale studiului: acesta este observațional (de tip cohortă), nu unul intervențional.
Astfel, cercetătorii pot doar să asocieze consumul de Omega-3 cu schimbările plăcii arteriale, fără a demonstra o cauzalitate directă.

Participanții au fost potriviți în funcție de factori importanți precum vârsta, sexul și profilul metabolic, dar suplimentele nu au fost administrate direct de echipa de cercetare, ceea ce lasă loc pentru erori de raportare și factori de confuzie.
Concluzia prudentă este că există o asociere favorabilă între aportul de Omega-3 și stabilitatea plăcii arteriale, însă sunt necesare studii clinice randomizate (RCT) pentru confirmare.

4. Dovezi mai solide: studiile intervenționale

Pentru a sprijini ipoteza, Norwitz prezintă un trial randomizat controlat (RCT) care a durat doar 5 săptămâni, dar a adus rezultate notabile.
Participanții au fost împărțiți în trei grupuri:

• Grupul care a primit ulei de pește (Omega-3);

• Grupul de control (placebo);

• Grupul care a primit ulei de floarea-soarelui, folosit ca comparator.

Analizele plăcilor arteriale au fost detaliate nu doar în funcție de calcificare, ci și de compoziția biochimică — incluzând colesterolul, lipidele, proteinele și alte molecule.
S-a observat că, după doar câteva săptămâni, acizii grași Omega-3 erau integrați direct în structura plăcilor, adică încorporați în matricea lor lipidică.
Această constatare arată că Omega-3 nu acționează doar sistemic (prin reducerea trigliceridelor), ci intervine local la nivelul pereților arteriali, influențând stabilitatea mecanică și compoziția plăcii.

5. Migrația celulelor imune din plăci – un mecanism cheie

Un alt aspect fascinant abordat de Norwitz este efectul imunologic al Omega-3.
În plăcile arteriale există celule inflamatorii, în special macrofage și limfocite T, care contribuie la instabilitatea plăcii prin secreția de citokine și enzime degradative.

În studiul analizat, cercetătorii au măsurat prezența acestor celule folosind tehnici de colorare fluorescentă, clasificând probele în trei grade:

• 0 – fără celule imune detectabile;

• 1 – prezență moderată;

• 2 – prezență abundentă.

Rezultatele au arătat că:

• În grupurile care au primit ulei de pește, numărul macrofagelor din placă a scăzut semnificativ,

• În timp ce celulele T nu au prezentat modificări notabile.

Această reducere a macrofagelor este un semn direct de scădere a inflamației locale și, implicit, de creștere a stabilității plăcii.
Dr. Norwitz interpretează acest fenomen ca pe un mecanism biologic posibil prin care Omega-3 consolidează placa aterosclerotică, reducând riscul ca aceasta să se rupă și să genereze un eveniment cardiovascular acut.

6. Cum se încadrează aceste rezultate în contextul științific mai larg

După prezentarea mecanismelor posibile și a datelor experimentale, Dr. Norwitz abordează o întrebare esențială: Cum se potrivesc aceste constatări cu literatura medicală existentă?

El subliniază că dovezile actuale, deși interesante, trebuie contextualizate în cadrul cercetărilor mai ample privind acizii grași Omega-3 și sănătatea cardiovasculară.
În special, trei studii-cheie contribuie la această imagine de ansamblu:

• Studiul Feuchtner et al., 2021 (Clin Nutr) – a arătat că suplimentarea cu Omega-3, măsurată prin angiografie coronariană CT, reduce progresia aterosclerozei și favorizează plăci mai calcificate și stabile.

• Studiul Thies et al., 2003 (The Lancet) – un studiu randomizat controlat care a evidențiat că acizii grași Omega-3 cresc stabilitatea plăcilor prin reducerea inflamației și prin modificări în compoziția fibrotică.

• Studiul Motoyama et al., 2022 (Circ J) – a confirmat, prin tomografie coronariană în serie, că Omega-3 remodelează morfologia plăcii în mod favorabil, scăzând riscul de rupere.

Mai recent, o meta-analiză publicată în 2025 (Zhang et al., Food Sci Nutr) a sintetizat datele a zeci de studii clinice randomizate și a concluzionat că aportul de Omega-3 are un efect semnificativ asupra volumului plăcilor coronariene și asupra metabolismului lipidic, mai ales la doze crescute.

Prin urmare, datele prezentate în interviu nu sunt izolate, ci convergente cu o serie de dovezi clinice și imagistice care susțin ideea că Omega-3 nu doar previn formarea plăcii, ci îi schimbă structura și compoziția într-o formă mai stabilă, cu risc redus de complicații.

7. Un punct extrem de important: stabilitatea și nu dimensiunea contează

Unul dintre mesajele esențiale ale lui Dr. Norwitz este acela că nu trebuie să ne concentrăm exclusiv pe cantitatea totală de placă arterială, ci pe stabilitatea ei.
Placa moale și instabilă poate rupe fluxul sangvin chiar dacă nu obstruează complet artera. În schimb, o placă mai calcificată, dar stabilă, poate rămâne benignă ani de zile.

Omega-3 acționează prin mai multe căi care contribuie la această stabilizare:

• Reduc inflamația locală, prin diminuarea macrofagelor și a citokinelor proinflamatorii;

• Înlocuiesc lipidele instabile din placa moale cu acizi grași mai puțin oxizabili;

• Întăresc matricea fibrotică a plăcii, creând un strat protector care o face mai puțin predispusă la ruptură.

Această perspectivă schimbă modul în care cercetătorii privesc efectele Omega-3: nu doar ca un supliment „anti-colesterol”, ci ca un agent de remodelare vasculară cu efecte morfologice măsurabile.

8. Despre încrederea în date: limitări și nevoia de studii pe termen lung

În pofida datelor convingătoare, Physionic rămâne prudent și realist.
El recunoaște că majoritatea studiilor clinice au durate scurte (5–12 săptămâni), în timp ce ateroscleroza se dezvoltă pe parcursul a zeci de ani.
Astfel, nu este încă posibil să știm cât de durabile sunt aceste modificări observate.

De asemenea:

• Dimensiunile eșantioanelor sunt adesea reduse (zeci până la câteva sute de participanți);

• Unele studii pot fi influențate de factori de confuzie, precum dieta generală, nivelul de activitate fizică sau alte suplimente;

• Tipul de Omega-3 contează: acizii grași EPA și DHA pot avea efecte diferite asupra plăcii și inflamației.

Cu toate acestea, meta-analizele recente — inclusiv cea din 2025 — consolidează ideea că tendința generală a dovezilor este favorabilă, chiar dacă intensitatea efectului variază între indivizi.

9. Concluzii: remodelarea plăcii ca mecanism cardiovascular al Omega-3

În sinteză, mesajul-cheie transmis de Dr. Norwitz este următorul:
Acizii grași Omega-3 contribuie la sănătatea cardiovasculară nu doar prin reducerea lipidelor serice, ci prin remodelarea structurală a plăcii arteriale.

Acest proces include:

• Reducerea inflamației în interiorul plăcii (scăderea macrofagelor);

• Creșterea proporției de plăci calcificate și fibroase, considerate stabile;

• Integrarea Omega-3 în compoziția plăcii, ceea ce poate reduce susceptibilitatea la oxidare și rupere;

• Posibila reducere a evenimentelor coronariene prin menținerea fluxului sangvin neîntrerupt.

În cuvintele lui Norwitz, dovezile actuale oferă „un nivel moderat de certitudine” că Omega-3 ajută la remodelarea arterială benefică.
Efectele sunt cumulative și mai evidente în contextul unui stil de viață sănătos, cu alimentație echilibrată și activitate fizică regulată.