Apa alcalină - ce spune știința despre beneficiile ei

Dr. Sean Hashmi este medic nefrolog certificat în Statele Unite, specializat în nefrologie, medicină a stilului de viață și medicină a obezității. În activitatea sa clinică și educațională, Dr. Hashmi s-a remarcat prin capacitatea de a traduce cercetarea medicală complexă în recomandări clare și aplicabile pentru pacienți, punând accent pe prevenție și sănătate bazată pe dovezi. Într-un interviu publicat pe canalul său de YouTube, el abordează una dintre cele mai populare tendințe din domeniul sănătății: apa alcalină.
Într-o lume în care rețelele sociale promovează constant remedii „miraculoase”, apa alcalină este adesea prezentată ca un elixir cu proprietăți aproape magice — de la detoxifiere și anti-îmbătrânire până la protecția rinichilor și prevenirea cancerului. Dr. Hashmi își propune să clarifice aceste afirmații, bazându-se exclusiv pe date științifice publicate în reviste evaluate de experți, și să distingă faptele de ficțiune în ceea ce privește beneficiile reale ale apei alcaline.

Ce este apa alcalină

Pentru a înțelege discuția, Dr. Hashmi începe prin a explica ce înseamnă „apă alcalină”. Nivelul de aciditate sau alcalinitate al apei se măsoară pe scala pH-ului, care variază între 0 și 14.

• Apa obișnuită de băut are un pH în jur de 7, ceea ce o face neutră.

• Apa alcalină are de obicei un pH cuprins între 8 și 9,5, fiind mai bazică.

Această alcalinitate poate apărea natural, atunci când apa trece prin roci și se îmbogățește cu minerale precum calciu, magneziu și potasiu, sau artificial, printr-un proces industrial numit electroliză, care separă componentele acide și bazice ale apei.

Dr. Hashmi subliniază însă un aspect esențial: organismul uman menține un pH extrem de strict, în special cel sanguin, între 7,35 și 7,45. Această reglare este atât de precisă încât orice deviație majoră poate fi periculoasă. De aceea, întrebarea centrală a interviului devine: poate apa alcalină influența semnificativ chimia organismului uman sau este doar un mit promovat comercial?

Afirmațiile versus știința

Dr. Hashmi trece în revistă cele mai populare afirmații despre apa alcalină: că ar detoxifia organismul, ar încetini îmbătrânirea, ar preveni cancerul, ar întări sistemul imunitar și ar hidrata mai eficient decât apa normală.

Pentru a le analiza, el aduce în discuție mai multe studii:

• Un studiu transversal publicat în 2022 în PLOS ONE a constatat o asociere între consumul de apă alcalină și indicatori pozitivi de sănătate la femei aflate la menopauză: glicemie mai mică, profil lipidic mai bun, tensiune arterială mai scăzută, somn îmbunătățit și forță musculară crescută.
  Totuși, Dr. Hashmi subliniază că studiile de tip observațional nu pot demonstra cauzalitatea – persoanele care aleg să bea apă alcalină pot avea, în general, un stil de viață mai sănătos, ceea ce explică diferențele observate.

• Un studiu dublu-orb controlat cu placebo din 2018, tot în PLOS ONE, a arătat o îmbunătățire modestă a hidratării și performanței sportive la persoanele care au băut apă alcalină. Aceasta ar putea ajuta teoretic la tamponarea acidului produs în mușchi în timpul exercițiilor intense.

Pe de altă parte, alte studii clinice nu au arătat diferențe semnificative între apa alcalină și cea normală în ceea ce privește microbiomul intestinal, reglarea glicemiei sau formarea calculilor renali. În plus, analizele chimice efectuate asupra unor mărci comerciale de apă alcalină au arătat că multe dintre ele conțin cantități foarte mici de substanțe alcaline, insuficiente pentru a produce un efect biologic măsurabil.

Apa alcalină versus apa obișnuită

Pentru a pune lucrurile în perspectivă, Dr. Hashmi compară apa alcalină cu apa de la robinet sau cea îmbuteliată.

• Nivelul pH-ului: apa potabilă din rețelele publice are un pH între 6,5 și 8,5, stabilit pentru a preveni coroziunea țevilor. Apa alcalină depășește ușor acest interval, dar diferența devine irelevantă în stomac, unde pH-ul acid este între 1,5 și 3,5. Conform Harvard Health Publishing, acidul gastric neutralizează imediat orice diferență de pH dintre apele ingerate.

• Conținutul mineral: apa de izvor natural conține minerale benefice, însă majoritatea apelor alcaline comerciale își datorează pH-ul proceselor de ionizare, fără aport mineral semnificativ.

• Hidratarea: unele cercetări indică o hidratare ușor mai eficientă după exerciții fizice, dar rezultatele nu sunt consistente.

• Siguranța: apa alcalină este în general sigură pentru persoanele sănătoase, dar consumul excesiv sau utilizarea apei cu pH foarte ridicat poate reprezenta un risc pentru cei cu afecțiuni renale.

Cum acționează apa alcalină în organism

Atunci când bem apă alcalină, primul contact este cu saliva, al cărei pH variază între 6,5 și 7,5 — o interacțiune fără efecte notabile. Urmează stomacul, unde acidul clorhidric (aproximativ 2 litri pe zi) neutralizează rapid orice alcalinitate a apei.

Chiar dacă, ipotetic, cineva ar consuma suficiente lichide alcaline încât să crească pH-ul gastric, organismul ar produce mai mult acid pentru a restabili echilibrul. În intestin, pancreasul secretă bicarbonat, ridicând din nou pH-ul la valori neutre (7–8).

Astfel, indiferent de apa băută, organismul reglează singur pH-ul digestiv și sanguin, prin mecanisme complexe controlate de rinichi și plămâni.
Dacă sângele devine prea acid, respirația se accelerează pentru a elimina dioxidul de carbon. Dacă devine prea bazic, rinichii excretă bicarbonat suplimentar.
Aceste sisteme homeostatice sunt mult mai puternice decât orice efect al apei alcaline, concluzionează Dr. Hashmi.

Rinichii și apa alcalină

Fiind nefrolog, Dr. Hashmi acordă o atenție specială impactului apei alcaline asupra rinichilor. El menționează un studiu publicat în 2023 în revista Evidence-Based Complementary and Alternative Medicine, care a arătat că apa alcalină a redus formarea cristalelor și inflamația renală la șoarecii expuși la oxalat de calciu — o cauză comună de litiază renală.
Totuși, medicul avertizează că rezultatele obținute pe animale nu se pot extrapola direct la oameni, din cauza diferențelor fiziologice majore.

Mai mult, un studiu din 2024 realizat la Universitatea California Irvine a arătat că apele alcaline comerciale nu conțin suficienți compuși alcalini pentru a modifica pH-ul urinar sau a preveni formarea pietrelor la rinichi.

Dr. Hashmi aduce și un exemplu clinic notabil: un copil care a dezvoltat sindromul calciu-alcalin (hipercalcemie, alcaloză metabolică și insuficiență renală acută) după ce a consumat simultan apă alcalină și suplimente cu calciu carbonat. Acest caz evidențiază riscul potențial al asocierii necontrolate între apa alcalină și alte produse bazice, mai ales la pacienți cu boală renală cronică.

De aceea, recomandarea lui este clară: persoanele cu afecțiuni renale trebuie să discute cu medicul înainte de a consuma regulat apă alcalină, iar monitorizarea analizelor biochimice este esențială. În prezent, ghidurile internaționale KDIGO pentru managementul bolii cronice de rinichi nu fac nicio recomandare privind utilizarea apei alcaline, întrucât nu există suficiente dovezi clinice care să justifice acest lucru.

Refluxul acid și sănătatea digestivă

Unul dintre puținele domenii în care apa alcalină pare să ofere beneficii reale este cel al refluxului gastroesofagian. Dr. Hashmi face referire la un studiu publicat în Annals of Otology, Rhinology, and Laryngology, care a arătat că apa alcalină cu pH 8,8 poate inactiva pepsina, o enzimă digestivă implicată în lezarea mucoasei esofagiene atunci când conținutul acid din stomac refluează.

Prin urmare, apa alcalină ar putea oferi ameliorare simptomatică la pacienții cu reflux, reducând senzația de arsură retrosternală. Totuși, medicul subliniază o diferență crucială: apa alcalină poate calma simptomele, dar nu tratează cauza refluxului. Problemele precum relaxarea sfincterului esofagian inferior, hernia hiatală sau alte tulburări digestive rămân nerezolvate.

Mai mult, el avertizează că mascarea simptomelor prin consum de apă alcalină, fără tratament medical, poate duce la complicații grave, inclusiv leziuni esofagiene cronice și chiar cancer esofagian.
De asemenea, nu există dovezi solide că apa alcalină îmbunătățește flora intestinală sau digestia enzimatică. Din contră, un consum regulat de apă cu pH foarte ridicat ar putea perturba aciditatea normală a stomacului, afectând digestia și bariera naturală împotriva bacteriilor patogene.

Performanța atletică și recuperarea

Apa alcalină este des promovată în mediul sportiv ca o modalitate de a îmbunătăți performanța și reduce oboseala musculară. Dr. Hashmi se referă la studiul dublu-orb din 2018 menționat anterior, care a raportat o creștere a nivelului de hidratare și a performanței anaerobe la sportivii care au consumat apă alcalină, probabil prin tamponarea acidului lactic acumulat în timpul efortului intens.

Deși aceste rezultate par promițătoare, medicul atrage atenția asupra limitărilor: studiile disponibile au grupuri mici de participanți, iar efectele observate sunt minore și nu au fost replicate constant în alte cercetări.

Dr. Hashmi consideră că, în cel mai bun caz, apa alcalină poate fi o componentă minoră a unei rutine de hidratare, dar nu un factor determinant al performanței.
El subliniază că principalii determinanți ai performanței sportive rămân:

• antrenamentul progresiv și echilibrat,

• odihna adecvată,

• nutriția corectă,

• hidratarea regulată cu orice apă curată, indiferent de pH.

Pe scurt, pentru sportivii sănătoși, apa alcalină este sigură și posibil ușor utilă, dar nu reprezintă o soluție miraculoasă.

Sănătatea oaselor și procesul de îmbătrânire

Un alt argument frecvent întâlnit în promovarea apei alcaline este acela că poate proteja oasele și încetini îmbătrânirea. Teoria pleacă de la ideea că o dietă acidă ar forța organismul să elibereze minerale alcaline din oase (precum calciul) pentru a menține echilibrul acido-bazic.

Dr. Hashmi menționează un studiu de mici dimensiuni publicat în Journal of Menopausal Medicine, care a observat o îmbunătățire modestă a densității osoase la femeile cu osteoporoză care au consumat apă alcalină. Totuși, autorii au subliniat că este nevoie de cercetări suplimentare pentru a confirma aceste efecte pe termen lung.

În ceea ce privește îmbătrânirea, susținătorii apei alcaline invocă presupuse proprietăți antioxidante ale acesteia. Dr. Hashmi explică însă că nu există dovezi solide care să arate că apa alcalină poate încetini procesul biologic al îmbătrânirii.
Ceea ce este cert, spune el, este că hidratarea adecvată — indiferent de pH — contribuie la menținerea sănătății pielii, funcțiilor organelor și tonusului general, factori care pot influența felul în care îmbătrânim.
În concluzie, apa alcalină nu are un efect anti-aging demonstrat, dar hidratarea constantă rămâne un obicei esențial pentru o viață sănătoasă.

Impactul ecologic și costul financiar

În partea finală a interviului, Dr. Hashmi abordează un aspect rar discutat: impactul ecologic și economic al consumului de apă alcalină.

El evidențiază faptul că majoritatea acestor produse sunt ambalate în sticle de plastic, într-un context în care americanii aruncă aproximativ 60 de milioane de sticle de apă zilnic, din care mai puțin de 30% sunt reciclate. Aceasta generează un cost ecologic major pentru un produs care, în esență, nu aduce beneficii semnificativ diferite față de apa de la robinet.

La nivel financiar, apa alcalină comercială costă între 2 și 5 dolari pe sticlă, adică de 300–500% mai mult decât apa obișnuită. Pentru o persoană care consumă cantitatea recomandată de opt pahare pe zi, costul anual poate depăși 1.500 de dolari — o sumă considerabilă, fără o justificare medicală clară.
Sistemele casnice de ionizare a apei sunt, de asemenea, scumpe: între 500 și 3.000 de dolari, la care se adaugă costuri de mentenanță și filtre.

Dr. Hashmi recomandă o alternativă mai rațională: investiția într-un filtru de apă de calitate, care îmbunătățește gustul și elimină impuritățile, fără costurile și impactul ecologic ale apei alcaline îmbuteliate.
Iar pentru cei care caută aport mineral natural, consumul crescut de fructe și legume este mult mai eficient, ieftin și susținut de dovezi științifice solide.

Demontarea celor mai comune mituri despre apa alcalină

În final, Dr. Hashmi sintetizează câteva dintre cele mai răspândite mituri despre apa alcalină, explicând clar de ce nu se susțin științific:

• „Apa alcalină schimbă pH-ul sângelui” – Fals.
  Corpul menține un pH sanguin între 7,35 și 7,45, iar orice deviație necesită intervenție medicală de urgență. Rinichii și plămânii reglează acest echilibru mult mai eficient decât orice apă consumată.

• „Apa alcalină oferă mai multă energie” – Fals.
  Nu există dovezi că alcalinitatea crește nivelul de energie. Senzația de „vitalitate” raportată de unii consumatori se explică, cel mai probabil, prin hidratarea mai bună sau efectul placebo.

• „Apa alcalină detoxifică organismul” – Fals.
  Detoxifierea este realizată de ficat și rinichi, nu de pH-ul apei. Nicio cercetare nu arată că apa alcalină elimină toxinele mai eficient decât apa normală.

• „Apa alcalină previne cancerul” – Complet fals și periculos.
  Această afirmație pornește din confuzia că celulele canceroase „preferă” un mediu acid. În realitate, apa alcalină nu poate modifica mediul tumoral, iar promovarea acestor idei poate duce la întârzierea tratamentului medical corect.

Dr. Hashmi insistă că moderația este cheia. Apa alcalină este în general sigură pentru persoanele sănătoase, dar nu este un tratament și nici un elixir de sănătate.
El avertizează să fie evitat consumul de apă cu pH peste 9,8, în special la persoanele cu boală renală, și încurajează pacienții să discute întotdeauna cu medicul înainte de a face schimbări majore în regimul lor.

În concluzie, spune Dr. Hashmi, apa curată, sigură și consumată regulat este cea mai bună soluție. Restul sunt promisiuni comerciale fără bază solidă.