Asocierea vitaminei D3 cu vitamina K2 și teoria calcificării arteriale

În ultimii ani cercetările medicale au evidențiat o relație de parteneriat crucială între Vitamina D3 (colecalciferol) și Vitamina K2 (menachinona), ambele fiind vitamine liposolubile. Sinergia lor este esențială pentru gestionarea optimă a calciului în organism, având un impact major asupra sistemului osos și a celui cardiovascular. Acest articol explorează dovezile științifice actuale, recomandările de dozare și cele mai bune practici de administrare.

Este recomandată asocierea vitaminei D3 cu vitamina K2?

Da, asocierea este puternic recomandată, mai ales în cazul suplimentării cu doze mari de Vitamina D3 și/sau pe termen lung.

Sinergia de acțiune: rolul crucial al vitaminei K2

Vitamina D3 crește semnificativ absorbția calciului la nivel intestinal [1, 2]. Această creștere a calciului circulant necesită un sistem de reglare eficient pentru a asigura direcționarea sa corectă:

• Vitamina D3 stimulează producția de proteine care leagă calciul, cum ar fi osteocalcina (în os) și proteina matricială Gla (MGP) în țesuturile moi [3].

• Vitamina K2 (în special forma MK-7) acționează ca un cofactor esențial pentru a activa (carboxila) aceste proteine [2, 4].

Concluzia studiilor: Vitamina K2 activată (carboxilată) se asigură că:

• Calciul este fixat în matricea osoasă (prin osteocalcină activată), susținând densitatea minerală osoasă și prevenind osteoporoza [3].

• Calciul este eliminat din pereții arteriali (prin MGP activată), prevenind calcificarea vasculară, rigidizarea arterelor și riscul de boli cardiovasculare [2, 4].

Studiu clinic (Schurgers et al., 2020) [2, 5]:

• Cine/Când: Cercetători europeni (Olanda), 2020.

• Eșantion: Meta-analiză și revizuire a literaturii.

• Concluzie: A confirmat că Vitamina K2 este singura vitamină esențială pentru activarea MGP, care inhibă calcificarea arterială. Sugerează că suplimentarea cu D3 ar trebui să fie însoțită de K2 pentru a maximiza beneficiile osoase și a asigura protecția cardiovasculară împotriva depunerii excesive de calciu indusă de D3.

De ce Vitamina D singură ar putea fi problematică (Teoria Calcificării)

Vitamina D3 este esențială deoarece:

• Crește absorbția calciului: Vitamina D3 optimizează absorbția calciului din intestin [1].

• Crește producția de proteine Gla: D3 stimulează producția de proteine de reglare a calciului, cum ar fi Proteina Matriceală Gla (MGP) și Osteocalcina [3].

Problema (Paradoxul Calciului)

Aceste proteine, deși produse sub influența D3, sunt inactive (necarboxilate). Pentru a deveni funcționale și a lega calciul în mod corect, ele au nevoie de Vitamina K2 [2, 4].

Dacă se administrează doze mari de D3 (care cresc absorbția de calciu și producția de proteine inactive), dar există un deficit de K2 – foarte frecvent în dieta vestică – aceste proteine rămân neactivate.

Consecința este că MGP inactivă nu poate preveni depunerea calciului în pereții arteriali. Astfel, calciul circulant, aflat în exces relativ, se poate depune în țesuturile moi (inclusiv în artere), contribuind la calcificarea vasculară [2, 4].

Concluzie teoretică:
În teorie, administrarea îndelungată a dozelor mari de Vitamina D3 (de exemplu, peste 4.000 UI/zi) fără Vitamina K2 poate crește riscul de calcificare arterială, în special la persoanele predispuse.

Este mai bine să nu luăm deloc Vitamina D, dacă nu asociem K2?

Nu. A evita complet suplimentarea cu Vitamina D din cauza lipsei de K2 reprezintă un risc mai mare, potrivit majorității specialiștilor, din următoarele motive:

Riscurile deficitului de Vitamina D (D3)

• Risc osos sever: Deficitul de D3 duce la absorbție insuficientă de calciu, provocând osteomalacie la adulți sau rahitism la copii, crescând semnificativ riscul de osteoporoză și fracturi [6].

• Imunitate și sănătate generală: Nivelurile scăzute de D3 sunt asociate cu disfuncții imunitare, risc crescut de infecții respiratorii, slăbiciune musculară și risc cardiovascular crescut (independent de K2) [6].

Punctul de echilibru

• Dacă se administrează doze mici/medii (de exemplu, 1.000–2.000 UI/zi) pentru menținere: riscul de calcificare arterială prin D3 singură este considerat mic, deoarece absorbția calciului nu este exagerată. Totuși, asocierea cu K2 rămâne benefică pentru sănătatea osoasă și cardiovasculară.

• Dacă se administrează doze mari (de exemplu, peste 4.000 UI/zi) pentru corectarea unui deficit: riscul teoretic de calcificare crește, iar asocierea cu Vitamina K2 devine aproape obligatorie pentru gestionarea cantității crescute de calciu absorbit [2].

Concluzie și recomandare

Vitamina K2 poate micșora depozitele de calciu de pe vase (efect curativ)?

Este un domeniu de cercetare activ, iar dovezile sugerează un potențial preventiv și posibil curativ.

• Efect preventiv: K2 (MK-7) previne progresia calcificării arteriale prin activarea MGP [2, 4].

• Efect curativ: Unele studii sugerează regresia parțială a calcificării, dar efectul este mai puțin robust.

Studiu clinic (Knapen et al., 2015) [13]:

• Cine/Când: Olanda, 2015 (Studiul Rotterdam Heart).

• Eșantion: 244 de femei postmenopauzale.

• Concluzie: Administrarea zilnică a 180 µg K2 (MK-7) timp de 3 ani a redus rigiditatea arterială și a îmbunătățit parametrii la femeile cu calcificări preexistente.

Concluzie intermediară: Vitamina K2 previne progresia calcificării, dar poate contribui și la stabilizarea sau regresia parțială a leziunilor vasculare.

Dozele recomandate pentru fiecare vitamină

Dozele de suplimentare trebuie întotdeauna personalizate și ajustate în funcție de nivelurile sanguine (25-OH Vitamina D) și de recomandarea medicului.

Raportul sinergic: Deși nu există un raport strict stabilit, multe suplimente combinate folosesc un raport de exemplu 5.000 UI D3 : 100–200 µg K2 (MK-7), considerând că această doză de K2 este suficientă pentru a carboxila proteinele activate de doza mare de D3 [1].

Cât timp luăm aceste vitamine?

Durata administrării depinde de scop:

• Corectarea deficitului: Doze mari de D3 (4.000–5.000 UI) timp de 2–3 luni, sub monitorizare medicală (analize 25-OH Vitamina D) [1, 6].

• Menținere: D3 (2.000 UI) și K2 (100–200 µg) pot fi administrate pe termen lung, mai ales în lunile de iarnă, la persoanele cu expunere redusă la soare sau cu risc crescut (vârstnici, anumite afecțiuni) [1, 6].

Decizia finală asupra duratei revine medicului curant, pe baza analizelor de sânge periodice.

Cum se administrează vitamina D3 și K2?

Ambele vitamine sunt liposolubile (se dizolvă în grăsimi), prin urmare absorbția lor depinde de prezența lipidelor în intestin [1, 8].

Administrare: produs combinat sau separat?

Recomandarea generală: un produs care le conține pe amândouă.

Argumente pentru produsul combinat:

• Sinergie garantată: Asigură că cele două vitamine sunt luate simultan, maximizând efectul de direcționare a calciului [2, 4].

• Comoditate și complianță: O singură capsulă sau picătură crește șansele de aderență la tratament.

• Raport optim: Multe produse combinate sunt formulate cu un raport D3:K2 optimizat pentru absorbție și eficacitate.

Există alte vitamine recomandate odată cu vitamina D3?

Da, magneziul este un cofactor vital.
Magneziul este esențial pentru transformarea Vitaminei D în forma sa activă (calcitriol) [9, 10]. Fără un nivel adecvat de magneziu, Vitamina D poate fi ineficientă [10].

Studiu observațional (Deng et al., 2018) [10]:

• Cine/Când: Cercetători chinezi și americani, 2018.

• Eșantion: Analiză a datelor NHANES (peste 7.000 participanți).

• Concluzie: Un aport mai mare de magneziu din dietă a fost asociat cu un risc redus de deficit de Vitamina D. Suplimentarea combinată D3 + K2 + Magneziu (forme bine absorbite, precum bisglicinatul) este considerată protocolul optim [9].

Indicații: cine are cea mai mare nevoie de vitamina D3 și K2?

Persoanele care au nevoie de vitamina D3:

• Cei cu expunere solară redusă (latitudini nordice, muncă în interior, utilizare constantă de creme SPF).

• Vârstnicii (sinteza cutanată de D3 scade odată cu vârsta).

• Persoanele cu pielea închisă la culoare.

• Persoanele cu malabsorbție, obezitate, insuficiență renală sau hepatică [6].

Persoanele care au nevoie de vitamina K2:

• Cei care iau doze mari de D3, pentru a preveni hipercalcemia și depunerile arteriale [2, 4].

• Femeile aflate în postmenopauză și pacienții cu osteoporoză/osteopenie [3].

• Persoanele cu risc cardiovascular crescut [2].

• Cei cu dietă săracă în K2 (alimente precum natto, brânzeturi tari, gălbenuș de ou) [7].

Semne de deficit de vitamina D

Deficitul de Vitamina D poate fi adesea asimptomatic, dar manifestările pot include:

• Oboseală cronică și slăbiciune musculară.

• Dureri osoase și articulare (osteomalacie la adulți).

• Rahitism la copii.

• Imunitate scăzută și susceptibilitate la infecții respiratorii [6].

• Depresie și modificări ale dispoziției [6].

Semne de intoxicație cu vitamina D

Intoxicația cu Vitamina D (hipervitaminoza D) este rară și apare la doze foarte mari (>10.000 UI/zi), ducând la hipercalcemie.

Semnele includ:

• Greață, vărsături, constipație, lipsa poftei de mâncare.

• Poliurie, sete excesivă.

• Slăbiciune, oboseală, confuzie.

• În cazuri severe, leziuni renale și calcificarea organelor.

Vitamina K2 este considerată extrem de sigură; nu au fost raportate efecte toxice la dozele uzuale [12].

Ce precauții ar trebui să luăm?

• Consultație medicală și analize: Suplimentarea doar după evaluare medicală și măsurarea nivelului de 25-OH Vitamina D [1, 6].

• Monitorizarea dozelor: Reevaluare după 2–3 luni la doze mari de D3 (>5.000 UI).

• Interacțiune cu anticoagulante: Pacienții sub tratament cu antagoniști ai Vitaminei K (Warfarina, Sintrom, Trombostop) trebuie să consulte un medic cardiolog sau hematolog înainte de administrarea de K2, cu monitorizarea atentă a INR-ului [12].