Este mâncarea gătită la airfryer (prăjire cu aer cald) mai sănătoasă decât prăjită în baie de ulei?

Un documentar CNA Insider pornește de la o întrebare simplă, dar extrem de prezentă în cultura alimentară actuală: este mâncarea gătită la airfryer cu adevărat mai sănătoasă decât prăjirea clasică în baie de ulei? Popularitatea aparatelor de airfrying a crescut spectaculos în ultimul deceniu, iar publicul a ajuns să le considere o soluție pentru a consuma preparate crocante, gustoase, dar cu mai puține grăsimi. Prezentatoarea Sharda Harrison investighează acest fenomen, testând produse reale, analizând date nutriționale și discutând cu specialiști, pentru a vedea dacă entuziasmul consumatorilor este justificat.

De ce iubim prăjelile și cum a apărut alternativa prin aer fierbinte

De la sunetul crocant al alimentelor în ulei încins, până la textura aurie și aroma greu de refuzat, prăjelile fac parte din cultura gastronomică globală. Deși știm că prăjirea clasică crește aportul de grăsimi și este considerată nesănătoasă, consumul nu scade. Totuși, începând din 2010, bucătăriile au început treptat să adopte o nouă tehnologie: prepararea cu aer fierbinte. Producătorii promit rezultate apropiate de prăjire, dar cu până la 90% mai puține grăsimi, iar populația s-a arătat convinsă – doar în Singapore, vânzările unui brand major au crescut cu 50% în doar un an, iar la nivel global piața ar putea atinge 1,2 miliarde dolari până în 2026.

Cum funcționează tehnologia airfryer și ce diferă față de prăjirea în ulei

Pentru a înțelege ce se întâmplă cu alimentele supuse acestei metode, Harrison discută cu un specialist în știința alimentelor, Joe Wei Biao. Explicația sa este clară: airfryer-ul gătește prin curent de aer foarte fierbinte, circulat continuu în jurul alimentelor. Acest flux rapid evaporă umiditatea de la suprafață, generând textura crocantă asemănătoare prăjirii. Diferența față de un cuptor obișnuit nu este temperatura, ci viteza intensă a aerului – ventilatorul este mic, camera este îngustă, iar căldura acționează concentrat. În schimb, prăjirea clasică transmite căldura prin lichid – ulei fierbinte – motiv pentru care preparatul absoarbe inevitabil grăsimi.

Concluzia expertului: dacă se adaugă o cantitate mică de ulei, textura și gustul se apropie și mai mult de prăjirea tradițională, dar cu un aport caloric redus.

Testul concret: trei alimente, două metode de gătire

Pentru a evalua diferențele reale, prezentatoarea gătește trei tipuri de alimente în două moduri:

• carne de pui
• pește selar kuni (servit frecvent în nasi lemak)
• cartofi proaspeți transformați în cartofi prăjiți

Ambele variante – prăjite în ulei și preparate la airfryer – sunt trimise către un laborator specializat în analiză nutrițională. Parametrii testați includ: totalul grăsimilor, grăsimi saturate, grăsimi trans, colesterol, iar pentru cartofi se analizează suplimentar acrilamida, o substanță care se formează în alimente amidonoase la temperaturi înalte și care, în unele studii pe animale, este asociată cu risc cancerigen.

Rezultatele de laborator: reducere semnificativă de grăsimi, dar un risc nou pe radar

Nutriționista Carolyn Stephen îi explică moderatoarei cifrele obținute. Rezultatele sunt clare:

Pentru pui
• grăsimi saturate reduse cu 38%
• grăsimi trans reduse cu 55%
• colesterol redus cu 25%

Pentru pește
• grăsimi saturate reduse cu 53%
• diferențe mici la grăsimile trans și colesterol (peștele având oricum valori scăzute)

Pentru cartofi
• grăsimi saturate reduse cu 53%
• colesterol absent (produs vegetal)

Aceste date confirmă beneficiile aeronului fierbinte privind grăsimile dăunătoare și colesterolul. Însă momentul cel mai surprinzător apare când se discută acrilamida:

• cartofii prăjiți clasic → <10 μg/kg
• cartofii pregătiți la airfryer → 1400 μg/kg

Diferența este uriașă, iar reacția prezentatoarei e justificată. Totuși, experta subliniază ceva important: nu există un prag clar stabilit pentru siguranța alimentară la oameni, iar mare parte din dovezi provin din studii pe animale, ceea ce menține discuția deschisă.

De ce apare mai multă acrilamidă la airfryer și cum poate fi redusă

Pentru a clarifica motivele din spatele nivelului crescut, Harrison discută cu Nicholas Lee, responsabil de strategia unei mărci mari de airfryer. El explică faptul că nivelul acrilamidei depinde în principal de:

• timpul de gătire
• temperatură
• metoda de pregătire a cartofilor

Prezentatoarea gătise 14 minute la 200°C, mult peste recomandarea lui Lee: 160–180°C și durată controlată. Acesta punctează că o temperatură prea mare și un timp prea lung favorizează reacțiile chimice care cresc acrilamida.

Soluțiile prezentate în interviu:

• cartofii se pot înmuia înainte de preparare – elimină amidonul și reduce formarea acrilamidei
• evitarea refrigerării cartofilor – frigul crește zaharurile și implicit acrilamida
• urmărirea culorii – auriu deschis este sigur, maro închis semnalează risc crescut

Lee recunoaște că airfryerul poate produce acrilamidă, dar subliniază că tehnica și temperatura fac diferența, nu aparatul în sine.

De ce nu există airfryere în bucătăriile comerciale și în hawker-centre

După ce a clarificat avantajele din punct de vedere nutrițional, prezentatoarea își pune o întrebare logică: dacă airfryerul este mai sănătos, de ce nu îl vedem în centrele alimentare publice? În Singapore există peste 6000 de tarabe de mâncare gătită, aproape 50 în centrul vizitat de Harrison, iar niciuna nu folosea acest sistem. În ciuda faptului că un sondaj Nielsen din 2017 arată că 74% dintre singaporezi ar fi dispuși să plătească mai mult pentru mâncare cu beneficii pentru sănătate, realitatea din teren arată o altă față: cererea teoretică există, dar implementarea lipsește.

Harrison decide să testeze fezabilitatea – nu teoretic, ci în mod real. Pentru a vedea dacă tehnologia poate fi integrată într-un flux comercial rapid, ea găsește un partener dispus să încerce.

Prima încercare practică: poate un stand hawker să vândă produse airfry?

Gazda colaborează cu Kong Chi Chu, managerul bucătăriei centrale și al celor 20 de standuri „Fatty Bomb”. Numele sugerează preparate bogate și prăjite clasic, însă administratorul este dispus să încerce introducerea unor opțiuni mai sănătoase. Chiar și așa, dificultățile apar imediat: spațiul mic, lipsa aparaturii industriale, capacitatea limitată a airfryerelor domestice.

Chu reușește totuși să introducă pentru o zi trei produse alternative airfry:
• aripioare de pui
• wing sticks marinate
• onion rings cajun

Acestea sunt pregătite cu atenție, uneori cu adaos minim de ulei pentru a obține textura dorită. Rezultatul vizual este comparabil cu prăjirea, dar întrebarea rămâne: vor accepta clienții schimbarea?

Reacția publicului: sănătos, crocant, dar uneori mai puțin suculent

La început, trecătorii nu sunt ușor de convins să renunțe la prăjitul tradițional. Însă după primele degustări, tonul se schimbă. Clienții remarcă faptul că alimentele sunt crocante, aromate și „nu uleioase deloc”. Mulți aprobă varianta redusă în grăsimi, câțiva declară că ar prefera-o zilnic, iar un client menționează ceva interesant: faptul că la prăjeli nu știm de câte ori a fost reutilizat uleiul din baie, lucru ce ridică suspiciuni privind sănătatea preparatelor standard.

Există totuși un minus sesizat: carnea nu este la fel de „juicy” ca în variantele deep fried, fiind puțin mai uscată. Chiar și așa, publicul apreciază alternativa și declară că ar mânca din nou, dacă ar exista constant în meniu.

Din perspectiva vânzătorului: fezabilitate, timp și limitări tehnice

În final, Harrison revine la partenerul experimentului pentru a evalua dacă airfryerul poate înlocui complet prăjirea cu ulei într-un stand alimentar. Răspunsul este sincer și pragmatic:

• timpii de gătire sunt prea mari pentru fluxul intens din orele de vârf
• spațiul din bucătărie este insuficient pentru multiple aparate
• airfryerul nu poate gestiona volume mari simultan

Chu recunoaște că trecerea completă este imposibilă în prezent, însă mărturisește că dacă ar exista echipamente comerciale airfryer de capacitate mare, atunci schimbarea ar deveni realistă. Pentru el, sănătatea clienților și modernizarea bucătăriei ar fi motive suficiente să facă pasul.

Concluzie finală: mai puțină grăsime, o cumpănă între sănătate și practică

Datele din interviu converg spre o imagine clară:

• Airfryerul reduce masiv aportul lipidic – mai puține grăsimi saturate, trans și colesterol.
• Cartofii pot dezvolta multă acrilamidă dacă temperatura este prea mare, însă metoda poate fi optimizată.
• Pentru uz casnic, airfryerul este o opțiune accesibilă, practică și semnificativ mai sănătoasă.
• În mediul comercial, tehnologia nu este încă scalabilă – dar viitorul ar putea schimba situația.

În esență, interviul nu demonizează prăjirea clasică, dar arată limpede că aerul încins poate fi un aliat major pentru cei care vor gust „crispy” cu consecințe nutriționale reduse. Cu ajustări corecte și atenție la temperatură, airfryerul oferă un echilibru bun între plăcere culinară și moderație alimentară.