Dieta ketogenică, cetonele și sensibilitatea la insulină

Ben Bikman, profesor și cercetător în fiziologie metabolică, explică în detaliu, într-un interviu pe YouTube, modul în care dieta ketogenică și cetonele influențează metabolismul uman, cu accent pe sensibilitatea la insulină, funcția cerebrală și protecția masei musculare. Discuția arată de ce cetonele nu sunt doar un combustibil alternativ, ci un semnal metabolic activ, cu implicații clinice relevante.

Metabolismul uman ca sistem hibrid

Unul dintre conceptele centrale explicate în interviu este acela că organismul uman nu este dependent de un singur tip de combustibil. La nivel metabolic, corpul arde în principal glucoză sau grăsimi, iar creierul poate utiliza, suplimentar, cetone.

Trecerea dintre aceste surse energetice nu este aleatorie. Ea este reglată aproape exclusiv de insulină, hormonul care decide dacă organismul se află într-un mod de ardere a zahărului sau într-un mod de ardere a grăsimilor. Atunci când insulina este crescută, arderea grăsimilor este blocată, iar organismul se bazează predominant pe glucoză. Când insulina scade, accesul la rezervele de grăsime devine posibil.

Cum apar cetonele și ce reprezintă ele în realitate

Cetonele nu sunt un combustibil „artificial” sau o stare metabolică extremă. Ele apar în mod natural atunci când insulina rămâne scăzută pentru o perioadă mai lungă, de obicei după aproximativ 16 ore de post sau în contextul unei alimentații foarte sărace în carbohidrați.

În aceste condiții, ficatul arde cantități mari de grăsime, atât din propriile rezerve, cât și din acizii grași eliberați de țesutul adipos. La un moment dat, arderea grăsimilor depășește nevoile energetice ale ficatului, iar surplusul este convertit în cetone. Acestea funcționează ca o supapă metabolică, permițând organismului să valorifice excesul de energie sub o formă utilizabilă de alte țesuturi, în special de creier.

Important de subliniat este faptul că majoritatea oamenilor intră și ies din stări ușoare de cetoză în mod natural, fără a urma o dietă strict ketogenică.

Cetonele ca sursă preferențială de energie pentru creier

Un punct central al discuției este relația dintre cetone și funcția cerebrală. Creierul utilizează glucoză sau cetone, dar în anumite contexte patologice, capacitatea de a utiliza glucoza este compromisă.

În interviu sunt descrise observații clinice conform cărora persoanele cu tulburări cognitive, inclusiv forme incipiente de boală Alzheimer, pot prezenta îmbunătățiri funcționale atunci când creierul are acces la cetone. Exemplele menționate includ îmbunătățirea capacității de a îndeplini sarcini cotidiene și o mai bună organizare cognitivă în timpul testelor simple.

Aceste observații susțin ideea că cetonele pot furniza creierului o sursă de energie mai eficientă într-un context de rezistență cerebrală la insulină.

Efectele cetonelor asupra țesutului adipos

Un aspect mai puțin cunoscut, dar subliniat în interviu, este impactul cetonelor asupra țesutului adipos. Datele discutate arată că, în stare de cetoză, rata metabolică a țesutului adipos poate crește semnificativ.

Aceasta înseamnă că adipocitele devin mai active metabolic și ard mai multă energie. Practic, țesutul adipos începe să se comporte într-un mod mai apropiat de țesutul muscular, din punct de vedere energetic. Acest fenomen explică de ce, în condiții de cetoză, pierderea de grăsime poate avea loc chiar și fără restricții calorice severe.

Cetonele și protecția masei musculare

Un mesaj important al interviului este acela că cetonele nu sunt doar un combustibil, ci și un semnal protector pentru masa musculară. În absența cetonelor, creierul poate forța organismul să transforme proteinele musculare în glucoză, pentru a-și satisface necesarul energetic.

Prezența cetonelor reduce această nevoie, semnalizând creierului că există o sursă alternativă de energie. În plus, sunt descrise observații experimentale care arată că cetonele cresc rezistența celulelor musculare la stres și leziunile metabolice.

Acest mecanism explică de ce, în condiții bine gestionate, dieta ketogenică poate permite pierderea de grăsime fără o pierdere proporțională de masă musculară.

Sensibilitatea la insulină și dieta ketogenică

Unul dintre efectele constante discutate este îmbunătățirea sensibilității la insulină. Prin reducerea aportului de carbohidrați și menținerea insulinei la un nivel scăzut, organismul își recapătă capacitatea de a răspunde eficient la acest hormon.

În interviu se menționează că persoanele cu diabet zaharat de tip 2 pot ajunge să renunțe la medicație după adoptarea unei diete ketogenice, tocmai pentru că mecanismul de bază – hiperinsulinemia – este corectat.

Aplicații clinice discutate în interviu

Dieta ketogenică este prezentată ca având aplicații clinice clare în mai multe contexte. În epilepsie, este menționată ca strategie eficientă de control al crizelor. În migrenă, este descrisă ca având un efect preventiv puternic, atât timp cât pacientul rămâne în cetoză.

În tulburările metabolice, beneficiul principal este îmbunătățirea sensibilității la insulină, iar în tulburările cognitive, furnizarea unei surse alternative de energie pentru creier.

Este subliniat însă că severitatea și durata dietei trebuie adaptate contextului clinic. Nu toate persoanele trebuie să rămână permanent în cetoză profundă, iar pentru indivizii sănătoși, perioadele intermitente de cetoză pot fi suficiente.

Cetoză, flexibilitate metabolică și individualizare

Un punct important al discuției este ideea de flexibilitate metabolică. O persoană adaptată la dieta ketogenică poate arde grăsimi și cetone foarte eficient, dar poate deveni temporar mai lentă în gestionarea unei încărcături mari de glucoză.

Acest lucru nu este prezentat ca un dezavantaj major, ci ca o adaptare fiziologică la tipul de combustibil utilizat frecvent. Din acest motiv, dieta ketogenică este descrisă ca un instrument metabolic, nu ca o soluție universală rigidă.

Concluzie

Interviul evidențiază faptul că dieta ketogenică și cetonele trebuie înțelese dincolo de etichetele nutriționale. Ele reprezintă o stare metabolică fiziologică, cu efecte profunde asupra sensibilității la insulină, funcției cerebrale și protecției masei musculare.

Beneficiile apar atunci când dieta este aplicată cu înțelegerea mecanismelor hormonale implicate și cu respectarea nevoilor individuale. În acest context, cetonele nu sunt un scop în sine, ci un mijloc prin care organismul își poate restabili echilibrul metabolic.