Zahărul și diabetul - ce trebuie să știi

Dr. Jody Stanislaw este un medic cu experiență de peste trei decenii în gestionarea diabetului zaharat de tip 1, diagnostic primit la vârsta de doar șapte ani. În interviul ei susținut pe scena TEDxSunValley, ea explică, cu un stil accesibil și plin de exemple din practica medicală, de ce zahărul a devenit o amenințare omniprezentă pentru sănătate și cum putem înțelege mai bine mecanismele organismului pentru a evita consecințele devastatoare ale consumului excesiv.

Importanța unui organ adesea ignorat: pancreasul

Dr. Stanislaw își începe discursul printr-o întrebare simplă: Câți dintre noi ne gândim la pancreas ca la un organ vital? Deși majoritatea oamenilor se gândesc spontan la inimă sau creier, foarte puțini includ pancreasul în această listă. Totuși, acest organ discret, situat în spatele stomacului, adăpostește un grup minuscul de celule esențiale – celulele beta – cântărind doar aproximativ două grame, „cât două migdale”, după cum spune ea.

Deși aproape necunoscute publicului larg, celulele beta sunt indispensabile pentru supraviețuire. În absența lor și fără tratament medical, un om ar muri în câteva săptămâni. Această introducere pune în lumină importanța unui mecanism biologic despre care mulți nu știu aproape nimic, dar de care depinde viața fiecăruia dintre noi.

Cum funcționează celulele beta și rolul insulinei

Atunci când consumăm zahăr sau alimente din carbohidrați rafinați, nivelul de glucoză din sânge crește imediat. Dr. Stanislaw explică acest proces printr-o metaforă ușor de înțeles: celulele beta sunt „paznicii de securitate” ai sângelui. Când observă afluxul de zahăr, ele declanșează „alarma” și solicită ajutorul unor „camioane basculante” – insulina.

Insulina preia glucoza din sânge și o transportă către ficat, mușchi sau depozitele de grăsime. Fără această intervenție, excesul de zahăr ar rămâne în circulație, provocând deteriorări severe. La prima vedere, acest mecanism pare eficient și simplu, însă problema apare atunci când este suprasolicitat.

Suprasolicitarea celulelor beta și apariția „epuizării celulelor beta”

Consumul repetat de zahăr și carbohidrați rafinați – nu doar din dulciuri evidente precum prăjituri și înghețată, ci și din alimente aparent „sănătoase” precum granola, iaurtul îndulcit, cerealele, pâinea, pastele sau alcoolul – obligă celulele beta să lucreze neîntrerupt.

Exact ca orice componentă supusă utilizării excesive, de la motoare la computere, celulele beta ajung să se deterioreze. Dr. Stanislaw denumește acest fenomen „burnout al celulelor beta”, echivalentul prediabetului sau diabetului zaharat de tip 2. Ea subliniază că acest proces este gradual și, de multe ori, silențios: nivelul glicemiei urcă treptat la valori periculoase fără simptome evidente.

Dacă deteriorarea continuă și alimentația rămâne neschimbată, persoana afectată poate ajunge să necesite injecții zilnice cu insulină pentru tot restul vieții.

Diferența dintre diabetul zaharat de tip 1 și epuizarea celulelor beta

În continuare, Dr. Stanislaw abordează propria experiență cu diabetul zaharat de tip 1. Ea explică faptul că, în acest tip de diabet, sistemul imunitar atacă și distruge complet celulele beta. Spre deosebire de diabetul zaharat de tip 2, unde celulele devin suprasolicitate, în tipul 1 ele sunt eliminate, iar cauza exactă a acestei reacții autoimune rămâne necunoscută.

De la vârsta de șapte ani, ea depinde de insulină pentru supraviețuire și a administrat peste 100.000 de injecții în cursul vieții. Deși experiența este dificilă, ea afirmă că acest diagnostic s-a transformat într-o motivație profundă pentru a înțelege și explica rolul zahărului în organism.

Cum afectează zahărul starea de bine și energia zilnică

Pe baza experienței sale personale, Dr. Stanislaw descrie în detaliu modul în care consumul de zahăr îi afectează imediat starea:

• glicemia crește brusc;

• apar dureri de cap;

• dispoziția se deteriorează;

• apare iritabilitatea;

• se instalează somnolența.

Aceste reacții sunt evidente pentru ea tocmai pentru că nu mai are celule beta care să îi „mascheze” efectele ingestiei de zahăr. În schimb, persoanele fără diabet nu percep atât de clar aceste fluctuații, iar consecințele sunt mai subtile, dar potențial la fel de nocive.

Dr. Stanislaw avertizează că majoritatea oamenilor trec prin aceste cicluri zilnic fără a realiza cauza reală – ceea ce duce, în timp, la deteriorarea celulelor beta, creșterea glicemiei și la bolile asociate consumului excesiv de zahăr.