Antioxidanții

©

Autor:

Antioxidanții

Antioxidanții sunt substanțe care combat stresul oxidativ, proces considerat a fi la baza îmbătrânirii și distrucției celulare. Corpul produce antioxidanți pentru a combate radicalii liberi, dar unii antioxidanți pot fi obținuți și din alimentație. Aceștia includ vitamine (A, C, E), minerale (seleniu), enzime și coenzime (Q10) și multe alte substanțe (flavonoizi, fitoestrogeni, etc.). Aceștia se găsesc în fructe, legume, cereale, ceaiuri, iar unii pot fi administrați și sub formă de suplimente nutritive.

 

Consumul alimentelor bogate în antioxidanți și chiar suplimentarea farmacologică a acestora constituie îndemnuri frecvente ale comunității medicale. Mai mult, aceste noțiuni fac parte deja din fondul de cunoștințe al persoanelor interesate de un stil de viață sănătos. Totuși, efectele pozitive ale antioxidanților asupra sănătății par a fi certe în cazul compușilor naturali, obținuți dintr-o alimentație diversificată. Rolul suplimentelor cu antioxidanți este controversat, așa cum o arată studiile de amploare ale ultimelor decade. Exagerarea efectelor pozitive ale antioxidanților a fost realizată de către mass-media în ultimii 20 de ani și a propulsat suplimentele nutritive în topul vânzărilor. Realitatea științifică este, însă, că există puține dovezi care să ateste impactul pozitiv al suplimentelor cu antioxidanți asupra sănătății.

Pentru a lua o decizie informată cu privire la acest subiect, este utilă înțelegerea mecanismului de funcționare al antioxidanților și o revizuire a studiilor mari realizate pe această temă. Totuși, antioxidanții constituie un subiect incomplet elucidat, care necesită investigare și experimentare amplă pentru a ajunge la o concluzie majoritar acceptată de către comunitatea științifică. (1, 2, 3)


Radicalii liberi și stresul oxidativ

Radicalii liberi sunt anumite molecule instabile, reactive, care au un electron absent de pe orbita lor atomică. Aceștia pot accepta un electron, pentru a-și forma o configurație stabilă. Deoarece fură” un electron de la alte molecule, radicalii liberi pot modifica semnificativ configurația și funcționalitatea acestora. În organism, radicalii liberi pot afecta celulele, distrugând structuri precum proteine, lipide, carbohidrați sau ADN.


Astfel, se consideră că radicalii liberi și efectul lor cumulativ asupra celulelor stă la baza proceselor îmbatrânirii și bolii. Această teorie a fost propusă în statele unite în anii ’50, de către Denham Harman şi numită Teoria implicării radicalilor liberi în îmbătrânire”. În aceeaşi perioadă, s-a descoperit și că hrănirea unor animale de laborator cu alimente bogate în antioxidanți le-a crescut durata vieții. Ulterior, datorită descoperirii implicării peroxizilor şi aldehidelor, care nu sunt radicali liberi propriu-zişi, teoria a fost redenumită Teoria implicării stresului oxidativ în îmbătrânire”. În organism, cele mai comune tipuri de radicali liberi sunt moleculele care conțin oxigen, numite și specii reactive de oxigen.


În corpul uman, radicalii liberi sunt de două tipuri:

  • Endogeni – produși de către organism, eventual sub acțiunea unor factori externi (radiațiile UV)
  • Exogeni – în alimente, fum de țigară, poluanții din aer


Radicalii liberi considerați ca având o implicare în patologia umană sunt:

  • Anion superoxid - O2-
  • Peroxid de hidrogen - H202
  • Peroxid de hidrogen organic - ROOH
  • Radical hidroxil - OH
  • RO și ROO - radicali alcooxil și peroxil
  • Acid hipocloros - HOCl
  • Peroxinitrit - ONOO-


În anii ’90, a început investigarea implicării radicalilor liberi în apariția bolilor cardiovasculare, a cancerului și a altor afecțiuni cronice. De-a lungul timpului, cea mai mare parte a comunității științifice a acceptat implicarea radicalilor liberi în patogenia aterosclerozei, hipertensiunii arteriale, cancerelor, bolilor inflamatorii (artrite, vasculite, lupus), emfizemului, afecțiunilor legate de fumat. Per total, se pare că un nivel crescut al stresului oxidativ se corelează cu o șansă mai mare de îmbolnăvire și o durată de viață mai redusă. Există, însă și studii de amploare care nu demonstrează această corelație, arătând, de fapt, că nu se cunosc suficiente lucruri despre implicațiile acestor mecanisme în organismul uman.


Principalele modalități prin care se bănuiește că stresul oxidativ este implicat în patogenia umană sunt:

  • În ateroscleroză: oxidarea particulelor de aici grași polinesaturați din interiorul lipoproteinelor cu densitate mică (LDL) le crește potențialul aterosclerotic al acestora și le face citotoxice, lezând în mod direct celulele endoteliale din vasele de sânge.
  • În carcinogeneză: speciile reactive de oxigen sunt implicate în apariția celulelor canceroase prin influența pe care le au asupra materialului genetic. Radiațiile ionizante, de exemplu, cunoscute pentru efectul lor mutagen, acționează în principal prin intermediul radicalului hidroxil.
  • În îmbătrânire ca proces global: acumularea distrucțiilor celulare și a mutațiilor ADN, într-un ritm din ce în ce mai rapid, ne-contracarată de antioxidanți, este considerat procesul principal al îmbătrânirii. (2, 3, 4, 5)


Ce sunt antioxidanții?

Antioxidanții sunt molecule care pot dona un electron unui radical liber, fără a-și periclita stabilitatea chimică. Astfel, radicalii liberi sunt neutralizați, deoarece ajung și ei la o configurație stabilă. Termenul de antioxidanți este, astfel, unul impropriu - este vorba mai mult despre capacitatea antioxidantă a numeroase substanțe. Sunt cunoscute sute de substanțe cu efect antioxidant; o parte dintre acestea sunt intrinseci corpului uman (de exemplu, enzime sau vitamine care pot fi fabricate în organism) și o parte sunt obținute din alimentație. Există și antioxidanți care pot fi atât fabricați în corp, cât și utilizați după absorbția din alimente.


Antioxidanții endogeni includ:

  • Enzime: superoxid dismutaza, catalaza, glutation peroxidaza
  • Coenzima Q10
  • Glutation
  • Melatonină
  • Acid uric


Antioxidanții exogeni, care sunt obținuți de corpul uman pe cale digestivă, includ:

  • Vitamina C (acid ascorbic)
  • Vitamina E (tocoferoli și tocotrienoli)
  • Vitamina A, beta-caroten, retinol, licopen
  • Polifenoli
  • Minerale: seleniu, mangan (2, 3)


Surse naturale de antioxidanți

Numeroase substanțe cu proprietăți antioxidante se găsesc din abundență în fructe, legume și cereale. Este important de reținut că acestea nu sunt interschimbabile (nu există un antioxidant care să realizeze funcțiile tuturor moleculelor cu această proprietate) și unele acționează sinergic (își potențează efectele între ele), date care susțin necesitatea unei diete variate.


Principalii antioxidanți care pot fi obținuți din alimentație și sursele lor sunt:

  • Vitamina C: citrice, căpșuni, broccoli, legume cu frunze verzi, varză, ardei gras
  • Vitamina E: nuci, semințe, germeni de grâu, cereale integrale, ulei vegetal sau de pește
  • Beta-caroten: morcovi, broccoli, roșii, cartofi dulci, piersici, caise
  • Flavonoide, resveratrol: citrice, sfeclă roșie, struguri roșii, mere, cireșe, mure, coacăze, căpșuni, ceapă, pătrunjel, varză; ceai verde, vin roșu, ulei de măsline, cereale
  • Glutation: sparanghel, avocado, cartofi, piersici, pepene galben și roșu
  • Peroxidaza: mango, napi, hrean (11)


Suplimente cu antioxidanți

Suplimentele nutritive cu proprietăți antioxidante sunt disponibile în numeroase formule:

  • Vitamine singulare - suplimente cu vitaminele C, A, E
  • Minerale: seleniu, mangan
  • Enzime, coenzime: coenzima Q10
  • Multivitamine și/ sau minerale
  • Alte substanțe cu rol antioxidant: acetil-L-carnitină, acid alfa-lipoic, extracte din citrice, căpșuni, mure, etc.


O parte dintre acestea sunt extrase din surse naturale și prelucrate, iar o parte sunt sintetizate artificial. Fiind suplimente nutritive, formula acestora este mult mai puțin controlată de către autorități și multe produse sunt importate din regiuni cu reglementări diferite (cum este China), fără o investigare atentă a conținutului. Datorită numărului foarte mare de produse, concentrații și combinații de substanțe active, este imposibil de numit care dintre aceste produse sunt sigure și mai ales, care sunt eficiente.


Atunci când luați în calcul suplimentarea regimului cu antioxidanți, țineți cont de următoarele:

  • Verificați sursa acestora, calitatea produsului și nivelul de încredere în producător - fiind puțin controlate, suplimentele nutritive constituie frecvent obiectul dezbaterilor în privința siguranței, întrucât conțin deseori și alți compuși decât cei menționați.
  • Nu consumați antioxidanți pentru a înlocui o dietă sănătoasă, pentru a amâna o consultație medicală sau a înlocui un tratament prescris.
  • Consultați medicul înainte de auto-administrarea antioxidanților pe termen lung, în special dacă aveți probleme de sănătate sau urmați un tratament medicamentos. Unii antioxidanți pot interacționa cu medicația - de exemplu, vitamina E poate potența efectele medicației anticoagulante. Extractul de grapefruit poate modifica profilul de metabolizare hepatică al majorității medicamentelor.
  • Nu consumați aceste suplimente dacă sunteți însărcinată sau alăptați, înainte de a vă sfătui cu medicul curant.
  • Atunci când alegeți un supliment, țineți cont de rezultatele studiilor de până acum. Ele reprezintă singurul instrument care poate cuantifica științific efectul acestor substanțe asupra sănătății umane. Se pare că în cazul antioxidanților sub formă de suplimente, nu se aplică dictonul „oricum nu îmi poate face rău”; unele suplimente par a crește riscul pentru boli grave. (7)


Antioxidanții și sănătatea - controverse recente

Există o corelație bine stabilită între o dietă bogată în fructe și legume și o durată mai mare a vieții. Deși se presupune că acest lucru se datorează într-o mare măsură antioxidanților, nu există dovezi care să lege aceste două lucruri în mod direct. Totuși, odată ce a fost remarcată această corelație, s-a verificat impactul antioxidanților unici (obținuți prin suplimente nutritive) asupra sănătății umane. Rezultatele principalelor studii sunt mixte, variind de la o scădere ușoară a riscului cardiovascular, până la o creștere a riscului pentru alte boli, fără a cunoaște exact ce a influențat aceste rezultate.


Totuși, în ultima decadă, accentul a fost pus pe manipularea directă a genelor responsabile pentru susceptibilitatea la radicalii liberi, încercându-se astfel stabilirea unei corelații directe, pe modele animale. Rezultatele acestor studii au fost însă și mai dezamăgitoare, ba chiar, în unele instanțe, contrare teoriei stresului oxidativ. Un studiu realizat de Viviana I Pérez si colab., în 2009, nu a putut arăta nicio modificare a duratei de viață la șoarecii modificați genetic pentru a supra- sau subexprima enzime antioxidante. Un alt studiu, realizat de Siegfried Hekimi și Wen Yang în 2010, s-a axat pe viermi modificați genetic pentru a produce mai mulți radicali liberi. Acesta s-a încheiat suprinzător: viermii mutanți au avut o durată de viață mai lungă. Mai departe, atunci când aceștia au fost hrăniți cu antioxidanți, durata vieții lor a scăzut, până la una asemănătoare cu populația normală. Ce înseamnă aceste studii în contextul teoriei stresului oxidativ este încă neclar - dar este cert că ridică o serie de întrebări cu privire la rolul radicalilor liberi și al antioxidanților în organism. (3, 4, 5)


Antioxidanții și cancerul

Studiile pe animale de laborator au sugerat că administrarea antioxidanților duce la o scădere a anumitor radicali liberi, considerați a fi în legătură cu varii tumori umane. Acest lucru a dus la investigarea amplă a efectelor suplimentelor antioxidante asupra cancerului uman. Studiile cu rata de încredere cea mai mare o reprezintă trialurile clinice randomizate și controlate, deoarece nu există erori legate de implicarea subiectivă a medicului sau a pacientului și se desfășoară pe o populație mare, un timp îndelungat. Până acum, s-au realizat 9 astfel de studii în legătură cu antioxidanți și malignități în întreaga lume, cu rezultate puțin promițătoare:

  • Trialul de intervenție nutrițională pe populația generală din Linxian - primul studiu la scală largă, s-a încheiat în 2009. După 15 ani de urmărire a unei populații cu risc pentru cancer gastric și esofagian, dintre care o parte luând suplimente cu beta-caroten, alfa-tocoferol și seleniu, nu s-a constatat niciun beneficiu al acestui grup în fața tumorilor.
  • Studiul de prevenție a cancerului cu alfa-tocoferol/ beta-caroten (ATBC) - pe parcursul a 8 ani, participanții la acest studiu au luat suplimente cu alfa-tocoferol și/ sau beta-caroten. Primele rezultate au arătat o creștere a cancerului pulmonar, la pacienții cărora li se administra beta-caroten. Alfa-tocoferol nu a avut niciun impact asupra acestui cancer și niciuna dintre substanțe nu a influențat alte malignități, până la sfârșitul studiului.
  • Trialul de eficiență a caroten și retinol (CARET) - realizat în SUA, acesta s-a încheiat mai devreme decât era plănuit (după 13 ani), deoarece a arătat o creștere a incidenței în cancerul pulmonar și a mortalității în general, la persoanele suplimentate cu aceste substanțe.
  • Studiile asupra sănătății medicilor - suplimentarea timp de 12 ani cu beta-caroten nu s-a dovedit a avea vreun impact asupra incidenței cancerelor, mortalității prin cancer și alte boli. Un studiu ulterior similar a examinat impactul suplimentării cu vitamina E și/ sau vitamina C asupra medicilor de sex masculin, peste 50 de ani. Nu s-a descoperit niciun efect asupra cancerului de prostată.
  • Studiul asupra sănătății femeilor - suplimentarea cu vitamina E și beta-caroten nu a demonstrat vreun efect asupra cancerelor și a patologiei cardiovasculare, în cazul femeilor americane cu vârsta de peste 45 de ani.
  • Studiul HOPE-TOO asupra evaluării riscului cardiac - suplimentarea cu alfa-tocoferol nu a avut nicio influență asupra incidenței cancerelor și a evenimentelor majore cardiace, în acest studiu internațional.
  • Studiul de suplimentare cu vitamine și minerale antioxidante (SU. VI. MAX) - realizat pe femei și bărbați din Franța, s-a investigat suplimentarea cu vitaminele C, E, beta-caroten, seleniu și zinc. Studiul a arătat o scădere a riscului pentru cancere și a mortalității în cazul bărbaților și o creștere a riscului pentru melanom la femei - efecte care au dispărut la 5 ani după întreruperea suplimentelor.
  • Trialul de prevenție a cancerului cu seleniu și vitamina E (SELECT) - acest studiu american a investigat suplimentarea bărbaților de peste 50 de ani cu seleniu și vitamina E, pentru a reduce riscul de cancer de prostată. Studiul a fost întrerupt după aproximativ 7 ani, iar rezultatele au fost că bărbații care au luat doar vitamina E au avut un risc mai crescut decât populația generală de a face cancer de prostată. În plus, cei cărora li s-a administrat seleniu, au avut un risc mai mare de diabet zaharat de tip 2.


Nu există suficiente studii care să arate un eventual beneficiu al administrării de suplimente cu antioxidanți la persoanele care suferă deja de un cancer. Unele studii preliminare, realizate pe fumători, arată chiar un prognostic mai prost sub terapia cu antioxidanți. Sunt necesare trialuri mai mari și pe termen lung, pentru a putea ajunge la o concluzie suficient argumentată. (7, 8)


Antioxidanții și afecțiunile cardiace

Odată cu punerea la punct a teoriei radicalilor liberi, s-a presupus că vitamina E, cu efecte puternic antioxidante, va avea un efect benefic în bolile cardiace. Totuși, studiile realizate până acum au arătat că suplimentarea cu aceasta are efecte mixte, potențial benefice în anumite subpopulații. Pe scurt, trialurile de amploare realizate în ultimii ani arată că:

  • Studiul asupra sănătății femeilor - menționat anterior; deși nu au existat un impact pozitiv asupra cancerelor, și evenimentelor cardiovasculare, suplimentarea cu vitamina E a scăzut mortalitatea cardiovasculară cu 24%.
  • Studiul HOPE - participanții cărora li s-a administrat vitamina E au avut un risc mai crescut de insuficiență cardiacă și spitalizare, dar per total, riscul cardiovascular a fost același cu al populației normale.
  • Studiul italian GISSI - nu a arătat niciun efect pozitiv al vitaminei E în cazul supraviețuitorilor unui atac de cord.
  • Un studiu Israelian a arătat o reducere a afecțiunilor coronariene odată cu utilizarea vitaminei E, dar doar la un subgrup de populație: cei cu diabet zaharat de tip 2 și o predispoziție genetică pentru stres oxidativ mai mare.
  • Studiul asupra sănătății medicilor - suplimentarea cu beta-caroten nu a arătat niciun beneficiu cardiovascular.
  • SU. VI. MAX - studiul francez care a utilizat o combinație de vitamine și minerale, nu a arătat niciun beneficu asupra sănătății cardiovasculare.
  • Studiul antioxidanților în sănătatea feminină - a arătat o reducere a riscului cardiovascular la femeile care aveau deja o afecțiune cardiacă, atunci când s-a realizat suplimentarea cu vitamina E. Nu au existat beneficii pentru alte grupuri de femei, în privința evenimentelor cardiace. (3, 7)


Antioxidanții și afecțiunile oftalmologice

Un studiu mare asupra suplimentării cu antioxidanți și bolii oftalmologice legate de vârstă (ARDES), a arătat o corelație pozitivă. Acesta a demonstrat că suplimentarea cu vitaminele C, E, beta-caroten și zinc oferă un grad de protecție împotriva degenerescenței maculare, afecțiune a retinei legată de vârsta înaintată. Au fost realizate și studii privind influența luteinei în această afecțiune, dar cu rezultate mixte. (3)


Antioxidanții și performanțele sportive

Exercițiul fizic susținut se asociază cu prezența radicalilor liberi în cantitate mare, care, în teorie, lezează mușchiul scheletic și scad eficiența antrenamentului. Totuși, nu este cert dacă prezența radicalilor liberi nu este de fapt o stare benefică, întrucât sportul are efecte pozitive asupra sănătății, pe termen lung. Într-un studiu, suplimentarea dietei cu alimente bogate în antioxidanți a arătat o reducere a radicalilor liberi din sânge. Totuși, studiul ulterior a implicat suplimentarea cu vitamina E, care, în mod neașteptat, a arătat o creștere a radicalilor liberi.


Au fost realizate numeroase studii pentru a verifica un potențial impact pozitiv al vitaminelor și mineralelor asupra performanțelor sportive. Per total, cu excepția subiecților cu deficiență în vitamina C, care au beneficiat de pe urma suplimentării dietei cu aceasta, nu s-a notat o creștere a performanței de pe urma antioxidanților. Vitamina E a arătat rezultate mixte în privința leziunilor musculare și a sportivilor în vârstă, dar există insuficiente dovezi care să susțină, în acest punct, utilizatea acesteia de rutină. (9, 10)


Concluzii

  • O dietă bogată în fructe și legume are capacitatea de a reduce riscul de a dezvolta cancere, afecțiuni cardiovasculare și boli cronice și de a prelungi durata vieții. Nu este cert dacă acest lucru se datorează în mod direct antioxidanților prezenți în aceste alimente.
  • Suplimentele nutritive cu efect antioxidant trebuie administrate cu mare atenție, după verificarea sursei și originalității produsului și după consultarea unui medic.
  • Nu există studii mari care să arate un beneficiu legat de consumul de suplimentele antioxidante pe termen lung, decât în cazul unor subgrupuri de populație.
  • Există dovezi că suplimentarea cu vitaminele C, E, beta-caroten și zinc are un impact pozitiv asupra degenerescenței maculare legate de vârstă.
  • Vitamina E este cel mai studiat supliment antioxidant, dar cu efecte mixte. Unele studii au arătat efecte promițătoare, reducând mortalitatea cardiovasculară.
  • În cazul anumitor subpopulații, suplimentarea cu anumiți antioxidanți a crescut riscul pentru malignități sau evenimente cardiovasculare. (3, 7)

Data actualizare: 24-07-2019 | creare: 29-01-2014 | Vizite: 2677
Bibliografie
1. Antioxidanți, link: http://www.nlm.nih.gov/medlineplus/antioxidants.html
2. Radicalii liberi, antioxidanții și alimentele funcționale: impactul asupra sănătății umane, link: http://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC3249911/
3. Antioxidanți: dincolo de entuziasm, link: http://www.hsph.harvard.edu/nutritionsource/antioxidants/
4. Mitul antioxidanților, link: http://www.ucl.ac.uk/~ucbtdag/Wenner_2013.pdf
5. Este teoria implicării stresului oxidativ în îmbătrânire moartă? - http://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC2789432/
6. Surse alimentare de antioxidanți, link: http://hprc-online.org/nutrition/warfighter-nutrition-guide-chapter-17-1/FoodSourcesAntioxidants.pdf
7. Antioxidanții și sănătatea: o introducere, link: http://nccam.nih.gov/health/antioxidants/introduction.htm
8. Antioxidanții și prevenția cancerului, link: http://www.cancer.gov/cancertopics/factsheet/prevention/antioxidants
9. Antioxidanții în sport: idei curente, link: http://www.ausport.gov.au/sportscoachmag/nutrition2/antioxidants_in_sport_current_thinking
10. Suplimentele nutritive și performanța suportivă - introducere și vitamine, link: http://www.jissn.com/content/1/2/1
11. Surse alimentare de antioxidanți, link: http://hprc-online.org/nutrition/warfighter-nutrition-guide-chapter-17-1/FoodSourcesAntioxidants.pdf
©

Copyright ROmedic: Articolul se află sub protecția drepturilor de autor. Reproducerea, chiar și parțială, este interzisă!


Din Biblioteca medicală vă mai recomandăm:
Forumul ROmedic - întrebări și răspunsuri medicale:
Pe forum găsiți peste 500.000 de întrebări și răspunsuri despre boli sau alte subiecte medicale. Aveți o întrebare? Primiți răspunsuri gratuite de la medici.
  intră pe forum
 
 
 
Accept cookies Informare Cookies Site-ul ROmedic.ro foloseşte cookies pentru a îmbunătăţi experienţa navigării, a obține date privind traficul și performanța site-ului și a livra publicitate mai eficient.
Găsiți informații detaliate în Politica cookies și puteți gestiona consimțământul dvs din Setări cookies.