Guma de mestecat – da sau nu?

Câți dintre noi nu avem în buzunar sau în geantă un pachet cu gumă de mestecat, ca să fim siguri că reputația noastră nu va fi alterată de o respirație neplăcută?

De fapt, obiceiul mestecării gumei datează din vremuri străvechi, când anticii mestecau rășină pentru a avea o respirație plăcută!

Guma de mestecat este ieftină, ușor de strecurat oriunde și e foarte practică pentru situațiile în care nu avem posibiltiatea să folosim o periuță de dinți.

Pentru mulți, mestecatul gumei e chiar un tabiet, un instrument de calmare a stării de agitație, o preocupare care ține gura ocupată sau o modalitate de a calma pe moment pofta de dulce... dar cât de sănătos este să mestecăm gumă?

Ce neajunsuri provoacă guma de mestecat?

Aciditate, balonare și alte probleme digestive

Atunci când mâncăm, organismul ia toate măsurile pentru a recționa și a digera hrana pe care i-o furnizăm. Practic, de la prima bucățică de mâncare pe care o gustăm, creierul „intră în alertă” și îndeamnă producerea secrețiilor specifice.

Guma de mestecat este percepută de creier, odată introdusă în cavitatea bucală, ca fiind hrană ce trebuie asimilată, prin urmare, întregul proces de secretare a sucurilor începe. Diferența este că guma nu poate fi digerată și prin urmare, sucul gastric va „roade” în gol.
Astfel, se poate ajunge la o hiperaciditate gastrică, de unde și senzația de usturime a stomacului când mestecăm gumă prea mult timp, interpretată ca foame.

Mestecatul gumei „ajută” adesea la înghițirea unei cantități excesive de aer, fapt care duce la acumulări de gaze în stomac și în consecință, la senzația de balonare.

Balonarea corelată cu mestecatul frecvent al gumei poate fi explicată și prin prezența sorbitolului în gumele de mestecat fără zahăr.

Sorbitolul este un îndulcitor, un carbohidrat care nu poate fi absorbit de sistemul digestiv. La fel ca și în cazul intoleraței la lactoză, explică un specialist de la Asociația Americană pentru Gastroenterologie, în lipsa enzimelor care să permită descompunerea sorbitolului și în contact cu bacteriile din intestine, sorbitolul va fermenta și va elibera gaze.

În acest mod, apar crampele, senzația de abdomen umflat și chiar, flatulența. Chiar și o cantitate mică de sorbitol poate produce aceste efecte neplăcute. Aceeași problemă poate să apară, de exemplu, la persoanele diabetice, care consumă frecvent produse ce conțin îndulcitori.

De asemenea, este un fapt general cunoscut și acceptat că sorbitolul (la fel ca și alți îndulcitori artificiali) are, în cantități ridicate, un efect laxativ, putând să conducă la diaree.

Un articol publicat în 2008 de British Medical Journal afirma faptul că sorbitolul din guma de mestecat conduce la pierderi masive în greutate, durere abodminală și diaree severă.

Concluziile erau bazate pe cazurile a două persoane care mestecau peste 15 pastile de gume de mestecat pe zi și care au pierdut aproape un sfert din greutatea corporală, pe durata unui singur an.
După ce acestea au renunțat la obiceiul de a mesteca gumă fără zahăr (îndulcită cu sorbitol), simptomele gastrice au dispărut, iar greutatea lor a revenit la normal.

În timp, se crede că mestecatul intensiv al gumei ar putea favoriza apariția sindromului colonului iritabil.

Foamea și obiceieurile alimentare greșite

Deși există percepția că guma de mestecat poate fi utilă în controlul alimentar, prin amânarea momentului mesei și inducerea senzației că am luat masa, lucrurile stau pe dos.

Așa cum precizam la început, guma de mestecat stimulează procesul digestiv, iar saliva și sucurile gastice vor crea mai degrabă o senzație de foame ce se acutizează, pe măsură ce mestecăm mai mult. Așadar, mitul conform căruia guma de mestecat ar păcăli foamea este cât se poate de fals.

Guma de mestecat poate înlocui tendința de a ronțăi continuu biscuiți, alune, chips-uri, însă va induce în cele din urmă o foame intensă, care fără îndoială va fi compensată cu o masă mai generoasă decât ar trebui.

Gustul dulce al gumei de mestecat ar putea fi, cred unii nutriționiști, de folos în satisfacerea poftei de dulce, fără a furniza un număr mare de calorii și astfel, fiind un aliat în dietele de slăbire.
Cu toate acestea, am văzut anterior, zahărul și îndulcitorii din guma de mestecat nu sunt deloc bineveniți, iar senzația falsă de alimentare creează în timp probleme gastrice.

Apoi, cunoaștem cu toții acel gust mentolat după ce mestecăm gumă, care va influența gustul alimentelor pe care le gustăm ulterior. E puțin probabil ca după ce mestecăm gumă și ni se face foame să apelăm la fructe sau legume, pentru că vor avea o aromă neplăcută.

În concluzie, ideea că guma de mestecat ne-ar ajuta să slăbim sau pur și simplu să mâncăm mai rar sau mai puțin nu se susține.

Probleme dentare

Poate părea paradoxal ca un produs destinat tocmai întreținerii igienei orale să dăuneze dinților, însă nu este lipsit de adevăr. Guma de mestecat care conține zahăr acționează asupra danturii asemenea consumului de dulciuri, contribuind la formarea cariilor.
S-a constatat însă că și sortimentele cu îndulcitori pot dăuna dinților, deoarece conțin conservanți și aromatizanți ce au un efect de eroziune asupra danturii.

Mit: Guma de mestecat cauzează dureri ale maxilarului

Deși se crede că guma de mestecat ar putea afecta articulațiile maxilarului, nu există dovezi concludente care să sprijine această posibilitate, în cazul persoanelor sănătoase.

Totuși, mestecând gumă pentru mult timp, stresăm inutil mușchii feței.

Ce avantaje ar există, totuși

Guma de mestecat, este, așa cum ziceam, o metodă foarte comodă de a a împrospăta respirația și a de reduce din acțiunea resturilor de mâncare asupra dinților. Prețul redus și posibilitatea de a folosi guma de mestecat oriunde, spre deosebire de ața dentară și pasta de dinți, fac din guma de mestecat o soluție la îndemână.

O metaanaliză a 14 studii științifice arată că xylitolul, un îndulcitor din clasa polyolilor, aceeași din care face parte și sorbitolul, ar avea un impact pozitiv în prevenirea cariilor.

Xylitolul are un efect antibacterian asupra salivei și totodată crește secreția salivară, în timpul mestecării. În acest fel, este stimulată reminalizarea porțiunilor lezate ale smalțului și este restabilit pH-ul normal.

Pe lângă aceste argumente binecunoscute, se pare că guma de mestecat, realizat de Universitatea Cardiff și publicat în British Journal of Psychology, ne poate ajuta să ne concentrăm, când avem o activitate ce necesită atenție activă și prelungită.

Studiul a fost efectuat pe 38 de participanți și a arătat că aceia care mestecau gumă în timpul evaluării, au avut reacții mai rapide și rezultate mai precise decât aceia care nu o faceau.

Un alt studiu efectuat pe un număr mai mare de voluntari – 159, desfășurat în 2011 de Universitatea St. Lawrence din Statele Unite ale Americii a ajuns la aceeași concluzie: guma de mestecat ne poate ajuta să ne concentrăm când avem de rezolvat o problemă sau trebuie să fim atenți la o sarcină.

Un grup de cercetătători de la Conventry University, din Marea Britanie, a corelat mestecatul gumei cu reducerea stării de somnolență pe timpul zilei, însă nu s-a pronunțat dacă efectul s-ar datora în exclusivitate gumei de mestecat sau dacă factorul decisiv ar fi starea de activitate a creierului, atunci când mestecăm gumă sau pur și simplu aroma mentolată.

În afara efectului evident, și anume împrospătarea respirației, toate celelalte așa-zise avantaje ale gumei de mestecat sunt mai degrabă încă speculative și sunt încă contrabalansate de neajunsuri.

Când putem mesteca gumă

Deși mestecatul excesiv sau între mese poate fi păgubos, așa cum am văzut, după masă este un moment bun pentru a mesteca gumă, dacă simțim nevoia sau e neapărat necesar.

Dacă luăm masa în oraș sau ne aflăm la locul de muncă și nu ne putem spăla pe dinți după ce am mâncat, putem mesteca gumă pentru a curăța cât de cât dinții de resturile de mâncare și pentru a recăpăta o respirație proaspătă.

Alegeți totuși sortimentele fără zahăr, pentru a nu fi afectată dantura și evitați să mestecați guma la nesfârșit, pentru a nu rezulta hiperaciditatea și foamea.