Regim litiaza renala (calculi, pietre la rinichi)

O parte importanta a tratamentului litiazei renale (pietrele la rinichi) este reprezentat de regimul alimentar. Acesta contine in general nutrientii necesari pentru majoritatea adultilor sanatosi. Totusi, doza de calciu poate fi mai mica decat cea recomandata in general pentru femeile insarcinate sau care alapteaza.

Intrucat regimul difera in functie de tipul de calculi renali, este importanta determinarea compozitiei acestora, in scopul stabilirii masurilor ce trebuie adoptate pentru a preveni formarea de noi calculi.

Aproximativ 80% din calculii renali sunt compusi din calciu si alte minerale, de obicei o combinatie de calciu si oxalati. In unele cazuri, modificarile dietei contribuie la prevenirea recurentei acestui tip de calculi.

Tratamentul preventiv consta in administrarea de medicamente si/sau modificari ale dietei.

Cresterea consumului de lichide

Cresterea consumului de lichide este cea mai importanta masura preventiva pentru toti pacientii cu litiaza renala. Aporturile insemnate de lichide previn formarea calculilor, prin diluarea urinei.

In general, pacientii cu calculi din calciu sau din acid uric ar trebui sa bea cel putin 10 pahare de apa in fiecare zi. In zonele cu clima mai calda sau pentru persoanele active fizic, este recomandat un consum chiar mai mare de lichide. In toate cazurile, cresterea aporturilor de lichide este necesara dupa un efort intens sau in conditii de stres.

Cel putin 50% din aporturile totale de lichide trebuie sa provina din apa. Alte bauturi pot avea efecte pozitive sau negative.

O jumatate de cana de suc de lamaie natural (suficient pentru a prepara opt pahare de limonada) creste nivelul de citrati din urina, ceea ce protejeaza impotriva calculilor din calciu.
In schimb, sucul de portocale nu este recomandat, deoarece creste nivelul de citrati si pe cel de oxalati din urina. Numeroase bauturi carbogazoase contin acid fosforic, crescand riscul de calculi renali.

Calciul in dieta pacientului cu calculi renali

Cea mai mare parte a calciului alimentar provine din lapte si produse lactate (iaurt, branza). Legumele verzi contin si ele o cantitate insemnata de calciu.

Cresterea cantitatii de calciu excretata in urina poarta denumirea de hipercalciurie. Doar in cateva cazuri de hipercalciurie calculii pot fi preveniti prin controlarea aportului alimentar de calciu. Daca totusi medicul recomanda o dieta cu un consum controlat de calciu, scopul este acela de a mentine acest consum intr-un interval normal, datorita importantei acestui mineral in mentinerea unor functii importante.

In aceasta dieta, indicatiile in privinta calciului difera:

• barbatii sunt sfatuiti sa reduca aportul de calciu la 800 mg pe zi
• femeile, la 1000 mg inainte de menopauza
• 1200 mg, dupa menopauza

Pacientii care urmeaza o dieta cu un consum controlat de calciu trebuie sa consulte medicul inainte de a lua medicamente sau suplimente de vitamine.

Zaharul si sarea in litiaza renala

Studiile arata ca zaharul si sarea agraveaza dezvoltarea calculilor din calciu sau din oxalat de calciu atunci cand sunt consumate in exces. Unele zaharuri se gasesc in mod natural in alimente si nu reprezinta un motiv de ingrijorare.

Totusi, la pacientii cu litiaza renala este preferabil sa se evite produsele din comert care contin cantitati mari de zahar, adaugat in procesul de fabricare.

Limitarea sodiului pare sa diminueze cantitatea de calciu excretata prin urina. Prin urmare, persoanele care au calculi compusi din calciu pot reduce consumul de sodiu la 2300 – 3500 mg pe zi.

Fibrele insolubile

Fibrele alimentare sunt benefice pacientilor cu litiaza renala. In plus, unele alimente bogate in fibre contin anumiti compusi care protejeaza impotriva calculilor renali.

Fibrele insolubile, in special joaca un rol important in reducerea nivelului de calciu din urina. Ele se gasesc in cereale (grau, orez, ovaz si secara) si se combina cu calciul in intestin, astfel incat calciul va fi eliminat prin fecale si nu excretat prin urina.

Regim litiaza renala - Restrictia proteica

O dieta bogata in proteine animale poate avea drept efect formarea calculilor renali.
Motivul?

Proteinele cresc cantitatea de acid uric si oxalati din urina. Dietele bogate in proteine de origine animala (in special carne) au fost asociate cu aparitia calculilor renali.
Atentie! Proteinele din carne genereaza mai mult acid uric decat proteinele vegetale.

Din acest motiv, persoanele care au avut calculi din acid uric ar trebui sa evite un consum de proteine mai mare decat cel necesar organismului.

 

Medicul curant sau nutritionistul poate recomanda un aport de proteine personalizat pentru fiecare pacient.

Restrictia oxalatilor in hiperoxalurie

Persoanele cu calculi din oxalat de calciu nu ar trebui sa evite alimentele bogate in oxalati decat daca o dieta restrictiva este recomandata in mod clar de catre medic.

Unele studii arata de fapt ca alimentele care contin atat oxalati, cat si calciu pot reduce riscul formarii de calculi. In plus, majoritatea alimentelor care contin oxalati sunt foarte importante pentru sanatate. Restrictia oxalatilor este deosebit de daunatoare in special pentru persoanele care sufera de malabsorbtie.

Alimentele bogate in acid oxalic sunt:

• soia
• ceaiul negru
• ciocolata
• cacao
• smochine
• piper macinat
• carne de miel
• nuci
• patrunjel
• spanac
  
  

Uneori, calculii din oxalat se formeaza deoarece nu exista suficient calciu in intestine. In aceasta situatie, o cantitate prea mare de oxalat ajunge la rinichi pentru a fi excretata (hiperoxalurie). In unele cazuri de calculi din oxalat, medicul poate recomanda reducerea aporturilor de oxalat (maxim 50 mg pe zi), alaturi de o crestere usoara a consumului de calciu.
Pentru aceasta, alimentele care contin o cantitate insemnata sau moderata de oxalat ar trebui evitate sau eliminate complet.

Vitaminele in hiperoxalurie

Acidul ascorbic (vitamina C) se poate transforma in oxalat, din acest motiv suplimentele de vitamina C sunt contraindicate pentru pacientii cu hiperoxalurie. In schimb, un aport alimentar bogat in vitamina C nu este o cauza a formarii de calculi renali la persoanele fara risc.

Vitamina B6, sau piridoxina este utilizata in tratamentul hiperoxaluriei atunci cand restrictia dietetica de oxalati si suplimentele de calciu nu sunt eficiente in prevenirea calculilor. Aceasta vitamina este benefica in special pentru hiperoxaluria congenitala.

Pacientii nu trebuie insa sa-si administreze singuri vitamina B6, deoarece intoxicatia cu aceasta vitamina (in doze foarte mari si pe o perioada lunga de timp) are consecinte grave asupra sanatatii.

Sursele alimentare de vitamina B6 sunt: ulei de peste, carne de pasare, banane, arahide, drojdie de bere.