Cum alegem pâinea în funcție de ingredientele de pe etichetă?

Deși cele mai recente tendințe nutriționale blamează pâinea în special și carbohidrații în general, pentru creșterea în greutate, ea rămâne în continuare un aliment etalon în alimentația umană. Pentru a-și exercita rolul de sursă preferențială de glucide complexe, minerale și vitamine, în alimentația umană, este necesar să se cunoască o serie de informații în cea ce privește alegerile de la raft, detaliate în continuare.

Structura bobului de grâu

Deși odată cu globalizarea au devenit acceptate și accesibile diverse tipuri de făinuri din cereale (făină de secară, ovăz, orz, orez, porumb, sorg), pseudo-cereale (făină de hrișcă, quinoa), leguminoase (făină de soia, năut) etc., grâul rămâne cel mai important reprezentant al cerealierelor, nu neapărat din prisma valorii nutriționale, ci a abundenței și  utilizării frecvente în alimentație și industria panificației.

Compoziția bogată în nutrienți a bobului de grâu integral se datorează scopului acestuia fiziologic: cel de a oferi suportul nutritiv necesar vieții unei noi plante.

Germenele constituie circa 3% din greutatea bobului de grâu și prezintă în compoziția sa:	- grăsimi, în special acid alfa-linolenic Omega-3, - sucroză și alte monozaharide, - proteinele (aminoacizi cu sulf și glutation) - fibre solubile și insolubile, rafinoză, - flavonoizi, - vitamina E, - minerale și oligominerale, - fitosteroli, - betaină și colină, - enzime, - mioinozitol.
Tărâța este reprezentată în principal de elemente funcționale cu rol în biologia organismului, dintre care se disting în diverse concentrații:	- fibrele dietetice solubile și insolubile (xiloza, beta-glucanii, rafinoza, fruxctanii, celuloza, lignina), - proteinele (aminoacizi cu sulf și glutation), - antioxidanți (acizi fenolici - carotenoizi, lignani, antociani, azoflavonoide), - vitamina E, - minerale și oligominerale , - acid fitic, - betaină și colină, - policosanol și fitosteroli, enzime.
În endorsperm, care reprezintă 80-85% din greutatea totală a bobului de grâu, se găsesc:	- amidonul și proteinele, în special aminoacizi cu sulf, - beta-glucani, - carotenoizi, - seleniu, - tiamină sau vitamina B1, - vitamina E, - flavonoide, în special antociani.

Cerealele integrale conțin toate cele trei părți ale bobului. Procesul de rafinare însă înlătură de regulă tărâța și germenele, lăsând numai endospermul. Astfel se estimează o pierdere cu aproximativ 25% din proteina cerealelor, împreună cu cel puțin 17 nutrienți cheie pentru o alimentație sănătoasă.

Vorbim în continuare despre diferențele dintre tipurile de făină și produse de panificație obținute, cu precizarea că făina sau pâinea albă nu este nocivă sau nerecomandată în cadrul unei diete echilibrate așa cum se vehiculează. Chiar unii procesatori adaugă vitamine și minerale pentru a îmbogăți cerealele rafinate, astfel pot și ele să contribuie cu nutrienți esențiali. Cantitatea și frecvența decid rolul pâinii pentru sănătate, indiferent de tipul de făină utilizat.

Pâinea: făină, drojdie, apă și sare. Ce rol au restul ingredientelor?

Pâinea este un simbol al hranei esențiale, „pâinea cea de toate zilele”, cu valențe istorice și spirituale profunde. Îndeletnicirea brutăritului era firească în viața rurală și începând cu secolul XX se poate vorbi de producerea la scară industrială a pâinii în România pentru satisfacerea cerințelor de hrană ale populației.

Având în vedere cerințele tot mai crescânde și diversificate specifice alimentației moderne, industria de panificație realizează o varietate mare de sortimente: pâine integrală, pâne neagră, pâine semialbă, pâine albă, produse de franzelărie, covrigărie și produse dietetice, astfel rețeta tradițională de pâine care include în mod normal făina, drojdia, apa și sarea începe să sufere diverse modificări.

Făina

Făina de grâu pentru panificație este împărțită pe tipuri în funcție de gradul de extracție, adică prezența sau nu a tărâței în conținutul măcinișului. Astfel spus, extracția mai mică va corespunde unui conținut inferior de tărâțe, ceea ce favorizează prelucrarea industrială. Cu cât gradul de extracție crește, conținutul de tărâțe din măciniș crește de asemenea, iar pâinea se apropie de cea neagră și integrală, până la tipul graham, cu conținut integral de tărâțe. Aceaste tipuri de făină sunt mai avantajate din punct de vedere nutrițional, păstrând în compoziție un procent mai mare de nutrienți.

Tipuri de făină în funcție de măciniș

• Făină integrală de grâu sau dietetică are un conținut de cenușă între 1.41% și 2.2%, tip 1450, 1750 și Graham (amestec de făină dietetică tip 1750 cu tărâțe din grâu sau măciniș de secară).
• Făină de grâu neagră are un conținut de cenușă între 0.91% și 1.4%, tip 1050, 1100, 1250, 1300, 1350.
• Făină de grâu intermediară sau semi-albă are un conținut de cenușă între 0.66% și 0.90%, tip 780, 800, 850, 900.
• Făină albă tip 650 are un conținut de cenușă de maximum 0.65%.
• Făină albă tip 550 are un conținut de cenușă de maximum 0.55%.
• Făină albă superioară tip 000 are un conținut de cenușă de maximum 0.48% și un conținut de gluten umed egal sau mai mare de 28%.
• Făină albă tip 480 are un conținut de cenușă de maximum 0.48%

*Cenușa obținută în urma arderii făinii (procedeu realizat în laborator, după indicații stabilite conform standardelor internaționale) reprezintă conținutul de minerale al respectivului tip de făină care este direct proporțional cu procentajul de tărâțe, în care se găsește majoritatea covârșitoare a nutrienților, care s-a păstrat în făină.

Drojdia

Drojdia utilizată în panificație face parte din categoria afânătorilor biochimici, care datorită echipamentului său enzimatic reușește să fermenteze glucoză, fructoza, zaharoza și maltoza, adică zaharurile care se regăsesc în mod natural sau sunt adăugate în aluat, producând astfel bioxid de carbon și afânând aluatul.
Drojdia de panificație aparține genului Saccharomyces și se prezintă sub formă de drojdie presată, uscată sau lichidă. Aceasta se obține în urma fermentării melasei de la zahăr, la care se adaugă săruri nutritive.

Apa

Apa potabilă joacă un rol major în cadrul procesului de panificație și prin urmare trebue să respecte o serie de condiții organoleptice, să fie fără culoare, fără gust particular, fără miros, limpede, să nu aibă duritatea prea mare, de temperatură și microbiologice (sursa de apă utilizată ăn industria de panificație trebuie să fie în permanență sub controlul bacteriologic al laboratorului de igienă).

Conținutul în sodiu al pâinii

Sarea comestibilă sau clorura de sodiu din pâine este folosită atât pentru gustul particular oferit produselor, cât și pentru a îmbunătăți proprietățile aluatului care devine mai elastic, ceea ce contribuie la obținerea unor produse bine dezvoltate, cu coaja frumos rumenită, cu miez elasic și porozitate optimă.

Acțiunea tehnologică care stă la baza utilizării sării în aluat constă în efectul de deshidratare pe care îl are asupra glutenului, fapt pentru care acesta devine mai compact și cu o stabilitate mai bună.

Materii auxiliare utilizate la fabricarea pâinii

Glutenul din pâine

Glutenul reprezintă o proteină importantă în alimentația umană și se găsește în mod natural în produsele de panificație, respectiv în compoziția făinurilor din grâu.
Adaosul de gluten este practicat în industria alimentară pentru a obține produse de panificație, în special pentru a îmbogăți făinurile sărace în proteine, a celor integrale sau care au un conținut bogat de fibre și la prelucrarea sortimentelor de pâine cu adaos de non-grâu, cum sunt de exemplu făinurile fără gluten, sau cele cu gluten din alte cereale decât grâul (făina de soia, făina de orz, faina de secară).

Enzimele

Pornind de la compoziția biochimică normală a făinurilor de grâu, în comparație cu deficiențele pe care acestea le poate avea, se poate spune că enzimele sunt cele mai importante adaosuri naturale ce intervin pentru obținerea unor făinuri cu caracteristici dorite, în funcție de domeniul de utilizare. Folosirea enzimelor în cadrul proceselor de panificație reprezintă o alternativă convenabilă la utilizarea aditivilor chimici pentru fabricarea pâinii și îmbunătățirea performanței făinurilor.

Folosirea enzimelor exogene se face în funcție de scopul propus și de efectul asupra calității produselor cerealiere. Astfel se disting următoarele enzime utilizate în panificație:

Proprietate	Îmbunătățirea urmărită	Enzima
Volumul pâinii	Mărirea volumului, în special dacă este vorba de produse cu conținut înalt de fibre. Îmbunătățirea calității de panificație a făinii.	Alfa-amilaze, hemicelulaze, celulaze, lipaze (proteaze)
Stabilitate produsului	Efecte contra învechirii, creșterea termenului de garanție, îmbunătățirea și prelungirea prospețimii.	Alfa-amilaze, hemicelulaze
Textura pâinii	Obținerea unui miez mai moale, mai fin și cu structura porilor uniformă. Creșterea stabilității a aluaturilor congelate. Crocanță mai bună. Higroscopicitate* scăzută.	Hemicelulaze, alfa-amilaze, proteaze (lipaze)
Culoarea	Efect de îmbrunare în cazul pâinii etichetate neagră sau integrală, culoarea cojii îmbunătățită, în alte cazuri, efect de albire al miezului.	Alfa- amilaze (hemicelulaze), lipoxigenaze
Aroma	Producerea substratelor pentru fermentație și a precursorilor compușilor de aromă care se formează în timpul reacțiilor fermentative și termice.	Alfa-amilaze (hemicelulaze), lipoxigenaze, lipaze, glucozoxidaze
Calitatea globală a produsului	Utilizate pentru a compensa schimbarea rețetelor clasice: înlocuirea bromatului, metabisulfitului de sodiu, a emulsifianților, a glutenului vital, panificația cu conținut scăzut de grăsimi.	Alfa-amilaze, hemicelulaze, proteaze, lipoxigenaze, glucozoxidaze, lipaze
Valoarea nutritivă a pâinii	Creșterea conținutului total de fibre, în special al fibrelor dietetice solubile.	Hemicelulaze

*higroscopicitate, proprietate de a absorbi sau adsorbi umiditatea din aer

Sursa: Utilizarea enzimelor în panificație(1)

Aditivii alimentari

Pentru o anume transparență a etichetei nutriționale și a ingredientelor pe care le conține produsul, trebuie precizat faptul că utilizarea preparatelor enzimatice sau a amelioratorilor menționați are loc doar în cadrul procesului tehnologic de obținere a produselor de panificație.

Fosfatul de calciu (E 341) și carbonatul de calciu (E170) se adaugă pentru îmbunătățirea calității aluatului.

Substanțele cu acțiune oxidantă (iodatul de potasiu, iodatul de calciu, bromatul de potasiu, peroxidul de calciu, acidul ascorbic, dioxidul de clor), respectiv reducătoare (bisulfitul de sodiu, metasulfitul de sodium dioxidul de sulf, cisteina) au rolul de a îmbunătăți deficiențele aluatului în funcție de calitatea făinii.
Acidul ascorbic (E 300), ca antioxidant, este utilizat pentru a păstra calitatea nutrițională a pâinii. De exemplu, antioxidanții previn fenomene oxidative care inactivează unele vitamine, cu precădere cele hidrosolubile, precum și oxidările care interesează grăsimile polinesaturate din a căror degradare pot rezulta substanțe cu potențal nociv pentru sănătate. (2)

Făinurile active enzimatic sunt obținute din boabe de soia, mazăre sau năut și adăugate în aluat pentru a albi pigmenții ebdogeni din făină în vederea obținerii unui miez mai alb al pâinii, pentru a mări toleranța la frământare și pentru a ameliora volumul pâinii și a structurii interne. (1)

Ingredientele pe bază de malț reprezentate de făină de malț, extract ed malț, diamalț. Conțin în mod natural amilaze, care se adaugă în aluat  mai ales pentru a ajuta formarea maltozei și glucozei prin hidroliza amidonului, ca substraturi pentru fermentarea drojdiei:

• făina de malț este folosită în mod frecvent pentru a standardiza conținutul de alfa-amilază al făinii de grâu și se obține din grâu sau orz germinat, uscat și măcinat pentru a căpăta textura unei făini fine;
• extracte de malț și siropuri din malț germinat rezultă în urma măcinării boabelor uscate, aceste ingrediente fiind obținute printr-o serie de etape de extracție și concentrare menite să conserve activitatea enzimei alfa-amilază;
• siropuri de malț diastatice care conferă mai puțină aromă de malț decât siropurile și extractele normale, dar același nivel al activității enzimatice, respectiv siropul de malț nediastatic care, deși nu are activitate alfa-amilazică, este folosit pentru aroma și culoarea pe care o conferă cojii. (1)

Coloranții. Deoarece nu este permisă utilizarea coloranților cu excepția E 150 a-d (caramel alcalin/ alcali-sulfit/ amoniu/ sulfit-amoniu, care oferă o culoare caracteristică maro închis), extractul sau siropul de malț, malțul caramelizat, făina din malț de secară/ orz prăjită pot favoriza colorarea cojii și îmbunătățirea aspectului și gustului miezului pâinii.

Emulgatorii reprezentați de esteri mono și diglicerici ai acidului diacetil tartric (E472e ). Mono- și digliceridele ameliorează prelucrabilitatea aluatului și prelungesc prospețimea pâinii.

Conservanții. Produsele de panificație de tipul pâinii preambalate au tendința de a fi consumate pe o perioada extinsă de timp, mai ales când este vorba de pâine feliată. De aceea este prezent riscul de mucegăire, eventual cu apariția de micotoxine. Pe lângă discomfortul produs de mucegai, micotoxinele sunt întotdeauna toxice și cancerigene, reprezentând o amenințare serioasă la adresa sănătății consumatorului. În consecință, în pâinea preambalată se admite folosirea unui conservant, propionatul, substanța care apare și în mod natural în produsele fermentate, care mărește durata de valabilitate a pâinii și exclude riscurile ridicate de prezența mucegaiurilor și a micotoxinelor. (2)

Frecvent pe etichete se menționează absența E-urilor și a conservanților. Amelioratorii sau aditivii alimentari incluși în procesul tehnologic de fabricare a pâinii, care pot sau nu să se regăsească în produsul final, nu sunt ehivalenții unor substanțe toxice pentru organism. Aceștia sunt utilizați în cantități standardizate, neutre pentru starea de sănătate și în conformitate cu legislația în vigoare, mulți dintre ei fiind prezenți în mod natural în alimente.

Grăsimile reprezentate de uleiul vegetal de floarea soarelui sau de soia, unt, margarină sau untură, participă la obținerea unei arome distincte a produsului, îmbunătățirea prelucrabilității mecanice a aluatului, a activității fermentative a drojdiei, creșterea calității nutritive a pâinii și menținerea prospețimii o perioadă mai îndelungată.

Zahărul și derivații
Zaharurile introduse în aluat includ zahărul de sfeclă sau trestie, melasa, dextroza, glucoza sau mierea de albine și influențează proprietățile reologice ale aluatului, mai exact acesta îți reduce consistența ca urmare a procesului de deshidratare), activitatea fermentativă a drojdiei (adaosul de până la 10% zaharuri influențează în mod pozitiv, stimulând procesul de fermentare), respectiv calitatea pâinii prin intensificarea culorii cojii, îmbunătățirea aromei și a gustului. Mierea de albine se introduce în proporție de 4% în aluat pentru a îmbunătăți aroma pâinii din făină integrală.

Laptele și subprodusele din lapte
În panificație laptele lichid și/sau praf, integral sau degresat este utilizat în special pentru obținerea produselor de franzelărie. În schimb, pentru fabricarea pâinii se utilizează zerul acid în proporție de 10-20% față de făină, pentru a ameliora proprietățile reologice ale aluatului preparat din făină de calitate medie și slabă.

Fibrele dietetice
Adăugarea de fibre alimentare are rolul de creștere a conținutului de fibre al produselor de panificație, fiind frecvent utilizate la prepararea pâinii cu valoare calorică și/sau glucidică redusă. În acest scop sunt utilizate fibre insolubile reprezentate de fibre celulozice, tărâțe din cereale, fibre din pereții celulari obținute din soia, mazăre, sfeclă de zahăr, citrice și fibre solubile (gumele vegetale, microbiene și marine).

Semințele și condimentele
La fabricarea pâinii sunt frecvent adăugate semințe de in, dovleac, de floarea soarelui, de susan etc. atât pentru gustul și aroma deosebite, dar și pentru aportul suplimentar de nutrienți pe care îl aduc. În industria de panificație sunt utilizate ca și condimente semințele de chimen, susan, coriandru și mac.

Trendul de a adăuga astfel de ingrediente active apare ca o modalitate de adaptare la curentul consumerist actual și la cerințele pieței care solicită calitate din punct de vedere organoleptic și nutrițional, respectiv stabilitate și prospețime îndelungată pentru minimizarea risipei de alimente, fără a utiliza însă aditivi artificiali în exces, iar în final să aibă un conținut mic de grăsime și înalt de fibre deopotrivă.

Eticheta: denumirea comercială versus valoarea nutrițională

Declarația nutrițională se referă la produsul final destinat consumului, iar ingredientele sunt trecute pe ambalaj în ordinea descrescătoare a ponderii lor. În anumite cazuri unii aditivi și anumite enzime nu sunt considerate ingrediente, fiind vorba de componenții care sunt utilizați ca auxiliari tehnologici sau care sunt conținuți într-un ingredient fără a mai îndeplini nicio funcție tehnologică în produsul finit.

Ce ascund denumirile comerciale și afirmațiile nutriționale de pe etichete? Din nefericire s-au constatat de nenumărate ori în urma controalelor organismelor avizate ale Autorității Naționale pentru Protecția Consumatorilor (ANPC), diverse nereguli cu privire la utilizarea abuzivă a denumirii „pâine neagră”, „pâine integrală” și a celor alocate produselor de panificație altele decât cele rafinate. În acest sens este important să facem distincție între o serie de termeni cum sunt de exemplu:

• pâinea DE secară sau pâine CU secară?
• pâinea cu fibre?
• pâinea cu semințe?
• pâinea graham sau cu graham etc.

Ce este pâinea integrală?

Pâinea integrală conține făină din boabe întregi, nedecorticate 100%.
Condiția care trebuie respectată pentru a beneficia de acest titlu este reprezentată de prezența într-o porție de pâine care este de 30 grame, a minimum 16 grame de făină integrală de grâu (tip 1450 sau 1750) sau de secară, echivalentul a minimum 50 grame făină integrală din grâu la 100 g de produs finit (50%) sau cel puțin 70% din totalul de făină utilizat la prepararea pâinii.

Pâine graham sau pâinea cu graham?

Pâinea graham conține făină graham din grâu, adică făină integrală sau dietetică tip 1750 cu adaos de tărâțe din grâu.
În schimb pâinea cu graham conține doar un anumit procent sub 50% de făină graham din grâu, tărâțe din grâu, însă poate conține și făină albă în cantități foarte mari, uneori aceasta fiind principalul ingredient.

Ce este pâinea neagră?

Pâinea neagră conține în cea mai mare proporție, peste 50%, făină neagră din grâu tip 1050, 1100, 1250, 1300 sau 1350. Poate conține sau nu făină integrală de secară și/sau făină de malț de orz sau secară (făina de secară sau malț prăjit poate îmbunătăți culoarea și aroma pâinii), poate avea adaos de semințe etc., dar nu trebuie să conțină făină albă de grâu deși unii comercianți o utilizează pentrul rolul său de ameliorator, pentru a îmbunătăți proprietățile fizice și organoleptice ale pâinii

Pâine integrală de secară sau cu secară?

Pentru a se încadra în categoria produselor integrale, primul ingredient trebuie să fie reprezentat de minimum 50% făină integrală de secară din boabe integrale sau griș (sau minimum 70% din totalul de făină folosită să provină din măciniș integral de secară). Însă nici acest lucru nu poate garanta că pâinea este integrală, ci doar subliniază faptul că ingredientul predominant este o cereală completă, nedecorticată.
Pâinea cu secară în schimb este denumirea utilizată atunci când produsul de panificație conține cel puțin două tipuri de făină de regulă neagră, printre care în anumite procente și uneori chiar sub 10%, se găsește făina de secară.

Ce este pâinea multicereale?

Denumirea de pâine multicereale se referă la pâinea produsă dintr-un amestec de făină din grâu albă, intermediară și/sau neagră, combinată sau nu cu făină din alte tipuri de cereale (secară, orz, porumb) sau produse din cereale (tărâțe din grâu, făină din malț de secară sau orz, amidon din grâu). Această denumire poate induce de asemenea confuzie în rândul consumatorilor, fiind confundată cu varianta de pâine integrală.

Pâinea intermediară

Pentru a obține pâinea intermediară se utilizează fie făină din grâu intermediară sau semi-albă tip 780-900, fie se folosește o combinație de 50% făină albă de grâu tip 650 și făină neagră 1050-1350. Aceasta poate avea și adaos de semințe pentru a crește calitatea nutrițională, respcetiv pentru a îmbunătăți gustul și aroma.

Pâinea cu fibre

Este pâinea cu un conținut natural crescut de fibre dietetice prin prezența măcinișului integral din grâu, secară și adaos de fibre din tărâțe de grâu, fibre de citrice, fibrele din pereții celulari obținute din soia, mazăre, fribre din cicoare etc.
Totuși, pentru a reprezenta o sursă de fibre, această afirmație este acordată produselor bogate în fibre de peste 6 grame la 100 grame de pâine sau cel puțin 1.5 grame de fibre per 100 calorii. (4) De asemenea, utilizarea în varii proporții a făinurilor integrale de grâu, secară, graham sau făină neagră, nu exclude folosirea făinii albe de grâu rafinate în cantități semnificative.

Există controverse cu privire la introducerea pâinii îmbogățite cu fibre în categoria alimentelor funcționale. Cu toate acestea, Organizația Mondială a Sănătății recomandă ca aportul zilnic de fibre să fie realizat din surse naturale și variate de alimente.

Pâinea hipoglucidică

O altă pâine cu destinație specială (pâine funcțională) este cea hipoglucidică sau mai este numită și pâine pentru diabetici. Deși principiul elaborării acestui tip de pâine este cel de a reduce cantitatea de carbohidrați asimilabili -prin creșterea procentului de tărâțe, înlocuirea cu făinuri de fasole albă mult mai bogată în proteine comparativ cu cea din grâu - acest lucru nu înseamnă că produsul este integral sau neapărat „mai sănătos”. La fel de bine poate conține doar făină albă din grâu, respectiv adaosurile ce permit diminuarea indicelui glicemic al pâinii și substituie glucidele care sunt absorbabile la nivelul organismului.

Aparent, pâinea cu această denumire comercială este destinată consumului de către diabetici și persoane supraponderale cu scopul de a scădea în greutate. Totuși, astfel de recomandări de sănătate atribuite pâinii hipoglucidice trebuie interpretate cu precauție și doar în contextul unui stil de viață activ și al diversității și moderației alimentare. Trebuie menționat și faptul că regimul persoanelor cu diabet, dar și al celor care urmăresc pierderea ponderală, nu este hipoglucidic, ci echilibrat din punct de vedere macronutrient (normoglucidic, normoproteic și normolipidic) în baza indicațiilor nutriționale de specialitate.

Sfaturi pentru alegerea pâinii

Deși alegerea produselor la raft nu reprezintă în mod obligatoriu un act rațional deoarece, de multe ori acționăm în funcție de o emoție, o amintire, o credință sau instinct, etichetele trebuie citite cu atenție, iar produsele comparate între ele astfel încât alegerea să fie în beneficiul sănătății, dar și una informată, corectă.

Potrivit recomandărilor Organizației Mondiale ale Sănătății, cel puțin jumătate din aportul zilnic de carbohidrați este recomandat să provină din surse complexe, integrale. Astfel, pâinea integrală reprezintă atât o sursă naturală de fibre esențiale pentru sănătatea organismului, dar și o modalitate convenabilă de a include în dietă glucide complexe. În acest caz cuvântul cheie care trebuie identificat pe etichetă este „integral”. Mai exact, primul ingredient declarat trebuie să denumească un tip de făină integrală. Este de ajutor dacă lista ingredientelor este exprimată în procente.

Conținutul de fibre raportat la 100 grame de pâine trebuie să fie de minimum 2 grame. La fel și în cazul aportului de zaharuri se recomandă maximum 4 grame la 100 grame de produs.

Fiind o sursă de sodiu, se recomandă compararea produselor pentru a alege varianta cea mai rezonabilă în ceea ce privește conținutul de sodiu (ideal 200 miligrame sodiu sau 0.5 grame sare iodată).