Tipuri de lapte - beneficii și contraindicații

Aliment complex şi bază pentru multe alte produse din alimentaţia noastră zilnică, laptele conţine nutrienţi esenţiali.

Compoziţia acestuia îl recomandă atât ca sursă importantă de energie, cât şi ca sursă de grăsimi şi proteine de calitate. Consumând doza zilnică recomandată de lactate, organismul uman îşi poate asigura aportul necesar de calciu, magneziu, seleniu, riboflavină şi vitamina B12. (1)

Astăzi există însă pe piaţă atât de multe sortimente de lapte, încât alegerea se poate dovedi dificilă. Iar cei mai mulţi consumatori cunosc prea puţin avantajele şi dezavantajele pe care le prezintă produsele de pe rafturile magazinelor.

Sortimente de lapte

Cel mai adesea sortimentele de lapte se diferenţiază după:

• originea laptelui: lapte animal (lapte de vacă, de capră, de oaie etc. ) sau lapte vegetal (lapte de soia, de migdale, de cocos, de orez etc. );
• modul în care sunt prelucrate: lapte pasteurizat (încălzit la 71. 7°C pentru 15 – 25 secunde), lapte sterilizat (încălzit la 50°C şi, după îmbuteliere, încălzit din nou la 110 – 130 °C) sau lapte UHT (încălzit la 135°C);
• conţinutul de grăsime: lapte integral (cu aproximativ 3. 6% grăsime), lapte semi-degresat/normalizat (conţine între 3% şi 1, 8% grăsime), lapte degresat (conţine 0. 1% grăsime). (2)

Originea laptelui este însă esenţială în determinarea aportului caloric şi nutritiv al produsului ales. Faptul că laptele conţine 9 nutrienţi cheie în dezvoltarea organismului, atât pentru copii cât şi pentru adulţi, face ca acest aliment să fie recomandat de nutriţionişti. Aportul acestor nutrienţi variază însă de la un sortiment la altul, după cum urmează mai jos. (3)

Tipuri de lapte vegetal

Laptele de soia

Un pahar de lapte de soia are acelaşi aport caloric şi proteic precum cel de vacă, dar 4, 5 g de grăsime şi 9 g de carbohidraţi. Oferă, aşadar, mai multe grăsimi şi mai puţini carbohidraţi. De asemenea, asigură:
45% din necesarul zilnic de calciu; 

• 25% din necesarul zilnic de fosfor; 
• 10% din necesarul zilnic de potasiu; 
• 30% din necesarul zilnic de riboflavină; 
• 50% din necesarul zilnic de vitamina B12; 
• 10% din necesarul zilnic de vitamina A; 
• 30% din necesarul zilnic de vitamina D.  

Laptele de soia conţine mai multe vitamine şi minerale decât cel de vacă, dar în ce măsură compensează acestea prezenţa crescută a grăsimilor este dificil de stabilit.

Laptele de migdale

Un pahar de lapte de migale are un aport caloric de doar 60. Deşi conţine aproximativ aceeaşi cantitate de grăsimi ca şi laptele de vacă semi-degresat, 2, 5 g, conţine doar 1 g de proteine şi 8 g de carbohidraţi. La capitolul vitamine şi minerale asigură:

45% din necesarul zilnic de calciu; 

• 1% din necesarul zilnic de potasiu; 
• 30% din necesarul zilnic de riboflavină; 
• 50% din necesarul zilnic de vitamina B12; 
• 10% din necesarul zilnic de vitamina A; 
• 25% din necesarul zilnic de vitamina D; 
• cantităţi nesemnificative de fosfor.  

Asemănarea cu laptele de soia este destul de evidentă, dar lipsa potasiului şi a fosforului nu poate fi ignorată.

Laptele de cocos

Un pahar de lapte de cocos are un aport caloric de 80, mai puţin de 1 g de proteine, aproximativ 7g de carbohidraţi, dar până la 5 g de grăsimi! În timp ce aportul de fosfor şi de riboflavină este nesemnificativ, acesta asigură însă:

45% din necesarul zilnic de calciu; 

• 1% din necesarul zilnic de potasiu; 
• 50% din necesarul zilnic de vitamina B12; 
• 10% din necesarul zilnic de vitamina A; 
• 25% din necesarul zilnic de vitamina D.  
  

Laptele de orez

Un pahar de lapte de orez are un aport caloric de 120 şi conţine aproximativ 1 g de proteine, 2, 5 g de grăsimi şi 23 g de carbohidraţi. La fel ca laptele de cocos, nu acoperă nevoia organismului de riboflavină, dar asigură:

30% din necesarul zilnic de calciu; 

• 15% din necesarul zilnic de fosfor; 
• 15% din necesarul zilnic de potasiu; 
• 25% din necesarul zilnic de vitamina B12; 
• 10% din necesarul zilnic de vitamina A; 
• 25% din necesarul zilnic de vitamina D.  

Tipuri de lapte animal

Laptele de origine animală este cu atât mai recomandat cu cât este considerat mult mai bogat în nutrienţi şi, prin urmare, capabil să ofere o diversitate binevenită unei diete preponderent vegetariene. În plus, laptele este considerat un aliment uşor accesibil chiar şi populaţiilor a căror alimentaţie este săracă în grăsimi şi în alimente de origine animală.

Dar aşa cum laptele vegetal diferă în funcţie de formula după care este procesat şi nutrienţii cu care este îmbogăţit, la fel şi laptele animal diferă. Mai exact, laptele produs de animale poate varia ca aromă, culoare şi compoziţie în funcţie de rasa animalului care l-a produs, vârstă, dietă, mediul în care a crescut sau sezonul în care a fost produs.

Laptele de vacă

Un pahar de lapte de vacă semi-degresat are un aport caloric de 110 şi conţine 8 g de proteine, 2, 5 g de grăsimi şi 12 g de carbohidraţi. În plus, asigură:

• 30% din necesarul zilnic de calciu; 
• 25% din necesarul zilnic de fosfor; 
• 10% din necesarul zilnic de potasiu; 
• 25% din necesarul zilnic de riboflavină; 
• 20% din necesarul zilnic de vitamina B12; 
• 10% din necesarul zilnic de vitamina A; 
• 25% din necesarul zilnic de vitamina D. 
  

Alte tipuri de lapte animal

• Laptele de bivoliţă – conţine cam de două ori mai multă grăsime decât laptele de vacă, iar raportul grăsime-proteine este de aproximativ 2:1.  
• Laptele de capră – este foarte asemănător cu laptele de vacă, dar este mult mai uşor de suportat de cei care au intoleranţă la lactoză. (4)  
• Laptele de oaie – este mult mai gras decât laptele de vacă sau capră, dar mai slab decât laptele de bivoliţă. (1)
  

Avantajele şi dezavantajele din spatele aparenţelor

Concluzia, destul de evidentă, ar fi aceea că singurul aspect pe care îl au în comun atât laptele de vacă semi-degresat cât şi laptele de origine vegetală îl reprezintă aportul de vitamina A. (5)

Şi totuşi, avantajele şi dezavantajele fiecărui sortiment de lapte în parte nu se rezumă doar la valorile nutritive. Un aspect esenţial şi totuşi foarte puţin cunoscut este faptul că disponibilitatea de absorbţie a nutrienţilor variază de la un tip de lapte la altul. De exemplu, potrivit unui studiu publicat în American Journal of Clinical Nutrition, calciul din laptele de vacă pare să se absoarbă cu 25% mai bine decât calciul din laptele de soia. Astfel, faptul că laptele de soia are cu 15% mai mult calciu pare să nu mai fie atât de relevant. (3)

Din aceeaşi categorie a observaţiilor mai puţin evidente putem menţiona şi că proteinele din laptele de vacă sunt de o calitate superioară celor din soia. (3)

Pentru ca totul să fie şi mai complicat, se pare că şi dacă alegem sortimentul de lapte adecvat, combinaţiile alimentare nepotrivite pot împiedica absorbţia nutrienţilor. Concret, studiile de specialitate sugerează că dacă se consumă lapte şi spanac la aceeaşi masă, acesta din urmă inhibă absorbţia calciului din lapte. Fenomenul nu ar trebui să afecteze persoanele care au o alimentaţie echilibrată, pentru că acestea nu îşi asigură aportul de calciu exclusiv din lactate. (6)

Principala diferenţă dintre laptele de origine animală şi vegetală o reprezintă faptul că laptele animal conţine mult mai mulţi nutrienţi în stare naturală, în timp ce laptele vegetal este, adesea, îmbogăţit. Bineînţeles, mai este însă o diferenţă deloc de neglijat, aceea a conţinutului de lactoză. (3, 6)

Lactoza este un glucid a cărui absorbţie la nivel intestinal poate crea o serie de probleme cunoscute sub denumirea de intoleranţă la lactoză. Această intoleranţă se manifestă atunci când lactaza, enzima responsabilă de absorbţia lactozei, nu este capabilă să hidrolizeze în monozaharide, glucoză şi galactoză în cadrul absorbţiei intestinale. Simptomele, destul de neplăcute de altfel, includ senzaţia de balonare, flatulenţă şi diaree.

Potrivit statisticilor, intoleranţa la lactoză este comună în rândul a 10% din populaţia caucaziană, 25% din populaţia americană, 50% din populaţia afro-americană şi aproximativ 85% din populaţia asiatică. (6, 7, 8)

În ciuda acestor statistici, intoleranţa la lactoză nu obligă la consumul exclusiv de lapte de origine vegetală, căci există şi sortimente de lapte de origine animală fără lactoză. Acestea sunt prelucrate prin descompunerea completă a lactozei şi îşi păstrează proprietăţile nutritive la un nivel comparativ cu cel iniţial. (3)

Adevărata problemă o au abia cei care au alergie la laptele de vacă, o afecţiune mult mai rară decât intoleranţa la lactoză, ce pare să afecteze cel mult 0, 9% din populaţie. Pentru aceste persoane consumul de lapte de vacă este, practic, imposibil, pentru că organismul lor nu poate procesa proteinele din acest tip de lapte. (6)