Vitamina D si functia cerebrala

Dorinta de a preveni cancerul de piele a determinat consecinte neasteptate - afectarea functiei cerebrale din cauza deficitului de vitamina D.

Vitamina D, numita si „Vitamina soarelui” este sintetizata de pielea atunci in momentul expunerii directe la soare. Desi aceasta rolul vitaminei D este binecunoscut, gratie promovarii sanatatii osoase si contributiei sale in reglarea nivelului de calciu (de unde si suplimentarea laptelui cu vitamina D), se pare ca intregul sau spectru de beneficii nu este cunoscut.

Oamenii de stiinta au asociat vitamina D, acest nutrient liposolubil cu activitate hormonala, unui numar de functii ale organismului, incluzand-o si pe cea cerebrala.

Ce rol are vitamina D in organism?

Se stie de mult ca exista receptori pentru aceasta vitamina in sistemul nervos central si in hipocampus si ca aceasta activeaza si dezactiveaza enzime in creier si LCR, implicate in sinteza neurotransmitatorilor si cresterea nervilor. In plus, studiile pe animale si cele de laborator sugereaza ca vitamina reduce inflamatia.

Cercetatorii au descoperit ca o scadere a nivelului de vitamina D are efecte negative direct proportionale in performanta efectuarii unui set de teste mentale. In cadrul studiilor, prin comparatie cu indivizii cu nivele optime de vitamina D, cei cu deficit erau de doua ori mai afectati cognitiv.
Desi se stie ca nivelul scazut al vitaminei D este asociat cu afectarea cognitiva, nu se cunoaste daca nivelul ridicat sau normal  poate diminua aceste pierderi cognitive si daca administrarea de suplimente va ajuta la recastigarea unor astfel de functii cerebrale pierdute.

Desi afectarea cognitiva este frecvent un precursor al dementei si al bolii Alzheimer, vitamina D este un subiect fierbinte printre cercetatorii acestor patologii.

Asadar, ce cantitate de vitamina D este recomandata?

Expertii spun ca 1.000 pana la 2.000 UI de vitamina D, administrata zilnic este cantitatea recomandata. Aceasta „doza” este sintetizata de corpul uman dupa 15-30 de minute de expunere la soare, de doua sau trei ori pe saptamana, pentru adultii sanatosi. Totusi, culoarea pielii, modul de viata si suprafata cutanata expusa afecteaza productia de vitamina D.

Vitamina D prenatala poate influenta dezvoltarea limbajului la copil

Rezultatele unui studiu larg sugereaza ca nivelul vitaminei D materne in timpul sarcinii afecteaza dezvoltarea neurocognitiva a copiilor.

Studiul arata ca femeia insarcinata cu un nivel insuficient seric al vitaminei D (sub 46 nmoli/L) are un risc de aproximativ doua ori mai mare de a avea un copil cu dificultati clinic semnificative ale limbajului, comparativ cu femeia al carei nivel de vitamina D este mai mare de 70 nmoli/L.
Aceste rezultate se potrivesc cu informatiile deja stiute asupra importantei vitaminei D in dezvoltarea fetala. Cercetatorii urmeaza sa faca studii randomizate controlate pentru a determina daca vitamina D suplimentata in perioada de sarcina ajuta la promovarea unei dezvoltari neuropsihice optime a nou-nascutului.

Insuficienta materna a vitaminei D in timpul dezvoltarii sarcinii este asociata cu un numar de prognosticuri nefavorabile pentru copil, incluzind o crestere fetala neadecvata, o constitutie osoasa deficitara si astm, in perioada copilariei. Si totusi, se stiu foarte putine despre statusul vitaminei D materne si dezvoltarea neuropsihica a nou-nascutului.

Singurul studiu care a investigat modelele de dezvoltare ale copiilor nu a gasit nici un efect al insuficientei vitaminei D materne. Totusi, acesta a fost un studiu de amploare limitata si nu a permis cercetatorilor sa traga concluzii asupra rolului insuficientei materne a vitaminei D in timpul sarcinii in comportamentul si dezvoltarea limbajului copilului.

Un nou studiu efectuat recent a examinat de doua ori numarul femeilor insarcinate implicate in primul studiu si a aratat o legatura intre insuficienta materna a vitaminei D si afectarea limbajului la copiii acestora.
Se pare ca insuficienta materna a vitaminei D afecteaza evolutia normala a dezvoltarii creierului la copil.

Vitamina D are anumite functii biologice care sunt importante pentru neurodezvoltare, incluzand promovarea diviziunii celulare si protectia impotriva neurotoxinelor. Noile cercetari doresc sa afle mecanismele biologice exacte care pot lega insuficienta vitaminei D la mama si dezvoltarea anormala a creierului la copil. Punctul slab al studiului este faptul ca a urmarit evolutia neuropsihica a copiilor doar cu varste intre 5 si 10 ani.

Poate nivelul scazut al vitaminei D sa conduca la depresie?

Un studiu larg efectuat pe adulti sugereaza o legatura puternica intre nivelul scazut al vitaminei D si simptomele depresive, mai ales la indivizii cu istoric de depresie. Deoarece relatia dintre vitamina D scazuta si depresie a fost semnificativa la persoanele cu  un istoric al bolii, se poate ca aceasta sa fie mai mult un determinant al recaderilor, decat al debuturilor.

Supravegherea pacientilor cu depresie si a celor cu nivele scazute ale vitaminei D in organism poate fi utila. Studiul a fost publicat in noimbrie 2011 in revista Clinicii Mayo si a implicat 12.594 de participanti, cu o varsta medie de 51 de ani. Dintre acestia, 1563 aveau un istoric de depresie, iar ceilalti 11.03, nu.

Nivelul ridicat al vitaminei D este asociat cu risc diminuat de depresie recurenta. Riscul a scazut cu aproximativ 1% pentru fiecare 10ng/mL crestere a vitaminei D, diminuarea riscului nu a fost semnificativa pentru cei fara antecedente de depresie.

Medicii spun ca este biologic plauzibila teoria ca vitamina D ar avea un rol in depresie. Aceasta pare a fi un factor important pentru sanatatea creierului si poate fi implicat in patogeneza depresiei. Factorii de risc ai depresiei nu sunt bine intelesi, dar par sa implice genetica si mediul inconjurator. Persoanele supraponderale si obeze prezinta un risc mai mare de depresie, iar cei diagnosticati cu boli precum cancer, boli cardiovasculare si scleroza multipla pot dezvolta depresie.

• rezidentii Comunitatii Varstnicilor din Olanda cu depresie majora sau minora aveau nivelul vitaminei D serice cu 14% mai mic fata de cei fara depresie.
• femeile italience cu nivel scazut de vitamina D-sub 20 ng/ml aveau un risc de doua ori mai mare de a dezvolta depresie, in timp ce pentru barbati riscul crescuse cu 60%
• femeile aflate la postmenopauza, cu o fractura vertebrala prin tasare aveau cu 20% mai multe simptome depresive decat cele fara fractura, femeile cu cel putin 3 astfel de fracturi aveau o frecventa a depresiei crescuta de 3 ori
• femeile siriene ce sufereau de boala cardiovasculara, hipertensiune sau boala renala sunt predispuse de 3 ori mai mult de a face depresie
• barbatii cu reumatism si boala respiratorie au un risc ridicat de depresie; nivelul vitaminei D este un factor de risc pentru toate aceste boli
• istoricul de depresie se asociaza cu dezvoltarea tardiva a bolii Alzheimer, studiile arata ca vtamina D este un factor de risc si in aceasta boala.

Vitamina D actioneaza prin reducerea riscului bolilor care pot declansa depresia, cum sunt cancerul, boala cardiovasculara si scleroza multipla si prin reducerea producerii de citokine, proteine care cresc inflamatia si sunt un factor pentru depresie.

Expunerea la soare si riscul de depresie

Desi nu exista studii raportate care sa asocieze lumina UVB riscului de depresie, totusi, simptomele de depresie se pot intensifica in timpul iernii, problema cunoscuta sub numele de tulburarea afectica sezoniera.

Deficitul de vitamina D asociat cu dementa si Alzheimer

Barbatii si femeile in varsta cu nivele scazute ale vitaminei D sunt de 4 ori mai predispusi la probleme ale memoriei, atentiei si logicii, dupa un studiu nou prezentat.

Se sugereaza o legatura intre deficitul de vitamina D si cresterea riscului de declin cognitiv cu dementa, in cursul vietii. Majoritatea batranilor din lume au nivele deficitare de vitamina D. Se suspecteaza ca aceasta vitamina–hormon ajuta la curatarea toxinelor din creier, ajutand la ruperea proteinei amiloid-beta, substanta care joaca un rol in determinarea bolii Alzheimer.

Pacientii in varsta cu nivele scazute ale vitaminei D au avut rezultate slabe la testele de logica si memorie fata de cei cu nivele adecvate. Cei cu nivele sever deficiente au experimentat un declin substantial in gandire si executarea functiilor cognitive: capacitatea de a organiza gandurile, de a lua decizii si de a face planuri. Legatura dintre vitamina D si declinul cognitiv a persistat chiar si dupa ajustarea dietei, a starii generale de sanatate si a altor factori.